Scrisu-i parfumul de mosc, scrisu-i legănul plin de emoţii, scrisu-i un roi de fluturi ce îşi zbat trăirile în adâncul existenţei mele.

vineri, 5 martie 2010

Prea multa monotonie. :|

Parca e prea multa vreme asa numai vreau,trebuie ca totul sa se schimbe :-<; in loc ca totul sa reinvie la viata prin sosirea primaveri,sa ne putem bucura din plin din surasul pasarelelor,de florile noi inflorite si readu-se la viata totul a trebuit sa se schimbe si pe deasupra sa se strice totul si mai rau prin sosirea zapezi din nou :|.Deci e mult prea mult chiar asa o vreme nu iti da o alta senzatie decat de o monotonie totala numai poti face nimic ,numai poti gandi improspatat la ce va avea sa vina pentru ca totul te duce intr-o visare completa dar nu aceea care te duce pe cele mai dulci si mai frumoasa culmi ci pe cele mai triste si pline de somnolenta ,nu iti mai da viata de nimic,practic mergi dar nici nu sti unde iti e gandul totul in fata da e numai gri ... unde sau dus toate culorile invioratoare care iti dadeau imediat o alta stare ? unde s-a dus primavara de alta data ? unde este soarele care te facea imediat sa zambesti numai privindu-l ? unde e totul ?Practic totul e inchis si intunecat care te trimite in uitare de parca totul ar ramane pe loc ,de parca ar fi numai o somnolenta totala.Vreau ca totul sa revina ca dinainte ca primavara sa fie primavara sa ne putem bucura in plin de ea dar nu asa cu atat monotonie prin preajma nu se va putea rezolva nimic ;trebuie ca ea sa dispara cat mai repede iar noi  sa fim pregatiti de noile lucruri care sunt lasate in urma si care astepta sa fie descoprite.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Primesc ce sufletul îţi cântă ...