Scrisu-i parfumul de mosc, scrisu-i legănul plin de emoţii, scrisu-i un roi de fluturi ce îşi zbat trăirile în adâncul existenţei mele.

joi, 25 martie 2010

Libertate.

Deseori prea multe lucruri se acumuleaza,prea multe suparari,nostalgii si tot ce te face sa vrei sa fi in adevaratul sens al cuvantului liber;vrei sa strigi cu toata puterea "Sunt Liber" numai asa te poti elibera pe tine insuti.Libertatea este a tuturor iar nimeni nu poate depinde de cineva doar daca nu este capabil sa isi controleze libertatea sa.Atunci cand esti cu adevarat liber valuri de vise te fac sa vezi totul cu altii ochii,sa poti spera ca poti merge in continuoare pe drumul pe care l-ai ales si sa nu dai niciodata inapoi de la ceva ,sa promiti atunci cand sti ca vei respecta acel lucru,sa crezi in tine insuti ... Visele ti le creezi oarecum prin propria ta libertate;vrei sa crezi ca poti face acele lucruri ,vrei sa speri in continuoare ca doar cand esti cu adevarat liber poti duce totul la bun sfarsit.Libertatea ti-o poti explica prin diferite moduri :libertatea de o anumita persoana,libertatea de anumite obligatii dar intotdeauna cea mai importata este libertatea ta interioara aceea de a te lasa cu adevarat cuprins de magia care te inconjoara si te poarta spre culimile libertatii.

sâmbătă, 20 martie 2010

Un nou inceput.

Tot ce-a fost frumos s-a dus acum raman doar amintirile si portile se dechid spre un nou inceput,care are sa vina si sper si acum sa fie mult mai bun.Gandurile ma poarta spre trecut si inca nu ma lasa sa traiesc in prezent vor sa faca si ele parte din mine dar trebuie sa le dobor putin cate putin pentru a lasa totul in urma ...
La inceput totul ma facut sa zbor si sa nu mai relizez ce este in jurul meu credeam ca va dura tot timpul asa dar m-am inselat trebuie sa stiu ca ce e frumos nu dureaza prea mult,sfarsitul a fost plin de tristete,dezamagiri dar trebuie sa trec peste ele pentru ca vor ramane acolo.Noul inceput trebuie sa ma faca sa realizez ca nu este bine sa crezi din prima,ca nu este bine sa speri ca fericirea dureaza tot timpul ci trebuie sa o traiesti cat dureaza pentru ca pe parcurs va fi doar o pura dezamagire.Si de aceea trebuie lasat mereu un loc pentru un nou inceput acela de a ne face mai puternici, mai increzatori in noi insine ...inceputul de a ne da o noua sansa.
                

vineri, 12 martie 2010

De ce tot timpul numai eu ?

De ce ? asta e o intrebare pe care mi-o pun mereu,dar nici pana in momentul asta nu i-am gasit un raspus.Tot timpul cei din jurul meu trebuie sa-si verse nervi numai pe mine si chiar si atunci cand nu sunt de vina exact asta nu imi pot explica.Astazi s-a intamplat din nou: putina dezamagire si descarcarea nervilor asupra mea,dar in final s-a rezolvat cat de cat iar asta fiind doar o impresie a mea dar eu stiu ca nu a fost asa si numai vreau ca totul sa cada numai asupra mea.Inteleg ca atunci cand am o vina da ,ma poti certa si asa mai departe desi nici atunci nu e cazul asa de tare :-" :)) ,dar in cele mai multe cazuri se intampla contrariul  de a fi afectata de problemele celorlalti ei avand nervi pe alte persoane sau alte lucruri totul urmeaza sa se verse asupra mea.Nu a fost o singura data iar cu asta m-am saturat sa mi se tot mai intample,eu vreau sa ajut ca sa se treaca peste probleme si tot eu sa fiu ceea afectata asa numai vreau.Oricum cu cat posibil voi incerca sa numai acumulez toate acestea pentru ca tot mie imi va fi rau apoi,totul trece iar cu cat il uiti cu atat va fi mai bine ce putin asa cred ...

vineri, 5 martie 2010

Prea multa monotonie. :|

Parca e prea multa vreme asa numai vreau,trebuie ca totul sa se schimbe :-<; in loc ca totul sa reinvie la viata prin sosirea primaveri,sa ne putem bucura din plin din surasul pasarelelor,de florile noi inflorite si readu-se la viata totul a trebuit sa se schimbe si pe deasupra sa se strice totul si mai rau prin sosirea zapezi din nou :|.Deci e mult prea mult chiar asa o vreme nu iti da o alta senzatie decat de o monotonie totala numai poti face nimic ,numai poti gandi improspatat la ce va avea sa vina pentru ca totul te duce intr-o visare completa dar nu aceea care te duce pe cele mai dulci si mai frumoasa culmi ci pe cele mai triste si pline de somnolenta ,nu iti mai da viata de nimic,practic mergi dar nici nu sti unde iti e gandul totul in fata da e numai gri ... unde sau dus toate culorile invioratoare care iti dadeau imediat o alta stare ? unde s-a dus primavara de alta data ? unde este soarele care te facea imediat sa zambesti numai privindu-l ? unde e totul ?Practic totul e inchis si intunecat care te trimite in uitare de parca totul ar ramane pe loc ,de parca ar fi numai o somnolenta totala.Vreau ca totul sa revina ca dinainte ca primavara sa fie primavara sa ne putem bucura in plin de ea dar nu asa cu atat monotonie prin preajma nu se va putea rezolva nimic ;trebuie ca ea sa dispara cat mai repede iar noi  sa fim pregatiti de noile lucruri care sunt lasate in urma si care astepta sa fie descoprite.