Scrisu-i parfumul de mosc, scrisu-i legănul plin de emoţii, scrisu-i un roi de fluturi ce îşi zbat trăirile în adâncul existenţei mele.

luni, 17 decembrie 2012

Din kilograme de răbdări există o inimă ...

Rabzi când totul miroase a fum ce-ți îneacă sufletul a melodramă ,rabzi când picioarele îți sunt făcute bucăți și simți cum trupul  ți se desparte.Rabzi de tot ,de tine.
Îți cuprinzi mâinile și parcă vrei să-ți smulgi carnea și totuși nu te dai la fund iei o gură de aer și mergi așa cu trupul făcut bucăți ,împietrit de tot ce a cunoscut...
Dinți încleștați emană veșnica lor împotrivire , vor să dea drumul cuvintelor pentru tine ,fără să rabzi ... într-o celulă plină de indivizi ce își ațintesc privirea către tine ,te încuie într-un borcan,te condamnă la răbdare.Aceea care îți sfâșie ființa ,doar tu ești singurul care poți spune ,cel care trebuie să se împotrivească crizei de răutate.Nu.nu ești la fel și categoric niciodată nu vei fi ca cei ce vor să-ți împăienjenească gândirea de ce au  fost ei ,nu tu ești doar tu:în trecut ,viitor și prezent.Iar aceste răbdări nu îți vor face decat să-ți facă sufletul mult mai puternic ,să aduni la streașina inimii tot ce-ai învățat și tot ce vei învățat în tot decursul aței acestea lungi și atunci vei ști să alungi răbdarea.Pentru că în spatele ei și în spatele a tot ce va veni vei putea să nu cazi în genunchi.De ce ? pentru că ai o inimă.

duminică, 2 decembrie 2012

Da! ... pentru totdeauna.

Vântul ne-a întețit privirea ,ploaia ne-a dăruit rouă pe haine ,soarele a devenit o casă de lumină iar inima ne-a copt doi ,într-un suflet pe vecie.

Da îmi va răsuna mereu pe buze ,da astăzi mâine și ieri căci  vorbele poate curg anapoda însă susurul sentimentelor se aude cel mai tare.Ele trimit note ce ne încântă auzul și viață printr-o harpă a iubirii ... o harpă plină de cântece colorate ,aromate și bine legate.
Da pașnic și același ,doar două litere ce pot uni două suflete ,ce pot face vesele două chipuri ... aceste două litere ce au făcut din două drumuri ,unu si l-au presărat cu petale roși.
Da pentru că ei sunt la fel dar noi suntem speciali împreună.
Da indiferent de câte zile vor cădea ,indiferent de câte fire albe ne vor traversa calea ... nu ne vom scufunda.
Un da suntem noi și începutul și sfârșitul ... un da în care credem ,un da încuiat cu cheia noastră ,a promisiuni ,un da ... pentru că vom fi la fel ca-n prima zi.
Și încă o veșnicie e prea mică ,prea îndeajuns ca să putem respira tot timpul împreună , dar o vom păstra pe ea ,pentru totdeauna.
Da va exista ,da în doi imposibilul va fi mult prea ușor.

Da un an ,doi ... pentru totdeauna ,
Da, tot noi vom fi și atunci și acuma!

sâmbătă, 24 noiembrie 2012

Miracolul. - 9 -


Stiu ca nu am mai pus de mult un capitol de la poveste dar nu prea am mai avut timpul necesar  ,so here is! :) sper sa scriu mai des la ea de acum incolo ,oricum nu am sa o las balta. :D Lectura placuta! >:D< 

                                                             Capitolul 9.
DUPA CE AM ASTERNUT ,toate intrebarile si gandurile ce ma nelinisteau am impaturit hartia si m-am indreptat catre usa ,numai puteam astepta nici-o secunda asa ca am plecat grabit sa o las la posta ca sa ajunga cat mai repede la Amy ,cu fiecare pas gandurile deveneau si mai tulburi de parca imi intunecau gandirea … imi dadeau tot soiul de imagini de neinteles.Asa ca am inceput sa merg mai repede in pustiul drumului ce-mi strangea pielea si speranta.
                                                                              **
Dupa doua luni …
Vantul suna melodios si resimtit a sfarsit de toamna ,frunzele copacilor cadeau amortite pe pamantul rece … era rece ,era de neconceput cum trecusera doua luni si eu numai auzisem nimic de Amy ,numai daduse nici un semn.Cand i-am trimis ce-a de-a doua scrisoare am asteptat zile intregi sa primesc un raspuns ,macar ceva ,ea disparuse.Timpul se scursese dar parca tot neclintit il simteam … imi aduceam aminte in fiecare zi de acele putine momente pe care le petrecusem impreuna ,de noi de mirosul sau de iasomie si de zambetul sau ce imi faceau ochi sa danseze de fericire.Dar din toate astea numai ramasese nimic ,i-am mai trimis si alte scrisori si nici la ele nu mi-a raspuns ,parca ceva se sfasiase in interiorul meu ,pe zi ce trecea ziceam ca o sa imi raspunda si mai trecea inca una si inca una si tot asa ,nimic … insa de data asta nu am sa mai astept am sa fac tot ce imi sta in putinta ca sa aflu acele raspunsuri ce ma tot macina ,am sa ma duc sa o caut…chiar astazi dupa cursuri.
M-am indreptat cu mintea ravasita si gandurile intortochiate catre cladirea ce ma tinea prizonier in calea fericiri.Mergeam cu privirea tintita in podea , eram complet detasat de ce era in jurul meu ,vroiam doar sa evadez din aceasta cusca.Am mai facut un pas si am simtit un blocaj in drumul meu cand mi-am ridicat privirea am zarit acelasi par lung si blond si acei ochi verzi spintecatori,Rebekah !
 -Buna ! Nu te mai vazusem de mult prin zona , simteam atat de mult nevoia sa vorbesc cu cineva …
Am ezitat putin si apoi i-am raspuns.
- Mhm buna! Da ,pai am fost doar la cursuri si atat … nu am mai ramas si la alte activitati.
- Mare pacat … s-a apropiat si m-ai mult de mine dupa cum iti spuneam simteam tare mult nevoia sa vorbesc cu cineva iar tu pari singurul caruia as putea sa ma descarc.Dupa o secunda, ce a spus asta m-a strans puternic in brate incat abia mai puteam respira.
In spatele meu simteam o umbra parca respirandu-mi in ceafa,m-am desprins din strasoare si mi-am intors repede capul ,nu era o umbra ci o persoana … ce o luase la fuga imediat ce m-am intors dar am putut sa o recunosc.Acelasi par de culoarea piersici coapte ,aceeasi mireasma nu putea fi decat ea … Amy!
Am iesit ca un vartej din cladire nu mi-a mai pasat peste cine am dat sau daca am lovit pe cineva ,eu trebuia sa aflu adevarul.
Cand am ajuns afara in dreptul ei ,mi-am pus mainile pe genunchi pentru a-mi recupera resuflarea ,desi era fata alerga incredibil de repede.
- Amy stai! Am strigat-o raspicat incat vocea mea a sunat ca un ecou ce se spargea in mii de directi si ea s-a intors.
Avea fata palida si usoare cearcane ,arata diferit de cum o vazusem eu ultima oara ,arata slabita…
- D-daa … mi-a raspuns cu un glas temator si intrerupt.
- Ce e cu tine ? Ti-am trimis atatea scrisori si nu am primit niciun raspuns ,mi-am facut atatea grji pentru tine,iar acum vi si fugi de mine ,ce s-a intamplat ?
- Nu trebuia … nu am avut cum sa-ti mai raspund ,s-a intamplat ceva cu posta la noi si pana isi revine numai putem trimite scrisori… Ceva in glasul ei o dadea de gol stiam ca nu spune adevarul. Asa ca am venit cu mama ,nu ti-am spus dar mai avem ceva rude pe aici si eram doar in trecere si am zis sa iti fac o surpriza ,dar se pare ca tu esti cel care m-a surprins.
- Nu e deloc adevarat ! Eu chiar astazi vroiam sa te caut ,pentru ca numai stiam nimic de tine si ti-am simtit enorm de mult lipsa in tot acest timp.
Privea frunzele vestejite ,apoi mi-a spus…
- Poate nu e dar ,suntem atat de departe unul de altul si tu trebuie sa iti urmezi drumul iar eu pe al meu care este… nu trebuie sa te mai simti legat de mine cel mai bine ar fi sa plec,sa iti dau drumul.
- Cum adica sa pleci ? De tot? si nu ma simt deloc legat de tine …Amy eu ,te iubesc!
Si-a ridicat privirea de la frunze si s-a uitat la mine lacrimile incepeau sa-i inunde ochi si parca se abtinea sa nu arate asta.
- Da ma intorc acasa ,mama ma astepta … e cel mai bine asa.Tu trebuie sa iti vezi de viitorul tau si cu timpul ma vei uita…eu am sa o fac!
- Cum poti spune asta ? Niciodata nu o sa te pot uita … si cred ca nici tu nu inteleg de ce imi spui toate astea …! Ce e cu tine ?Eram complet derutat iar sufletul urla in mine ...
- Nimic ,doar trebuie sa plec … ai grija de tine. 
Dupa ce mi-a spus acele cuvinte chiar asta a si facut m-a lasat sa o privesc cum pleaca eu nici numai realizam ce s-a intamplat cu adevarat ,credeam ca visez si ca in curand am sa ma trezesc si totul va fi bine.Dar durerea asta sufocanta nu era un vis ,era reala.
Nu dormisem deloc in acea seara si nu credeam ca aveam sa mai fiu linistit ,cum putea sa plece asa fara sa nu-mi dea macar o explicatie ? De ce asa dintr-o data ? Desi incercam sa-mi raspund singur nu ajungeam la nici un raspuns concret.Usa camerei mele s-a deschis larg si am vazut-o pe mama ,avea chipul speriat de parca vazuse o fantoma si s-a apropiat de patul meu !
- Dragul meu am aflat acum … vreau sa fi calm te rog ,stiu cat de greu e pentru tine …
- Ce s-a intamplat mama ? Inima a inceput sa bata cu putere de parca vroia sa-mi iasa din piept.
- E vorba de Amy …
- Ce a patit ? Spune odata! Nu mi-am mai putut controla tremurul din voce parca glasul meu vorbea singur.
- … e la spital.
- Nu se poate... 

luni, 19 noiembrie 2012

Oare... ?

Oare o să mai ne ținem amintirile în dinți și-o să azvârlim cu ele de pământ ? Oare o să traversăm nestingheriți calea inimii ? o s-o lăsăm acolo singură și pustiită, plină de praf.Oare sufletul o să mai fie mâncat de moli ? si-o să ne lase doar un trup gol si veșted.
Oare o să mai vedem și culori? ...culori de alb și verde pal.Oare vom vedea doar un drum drept și fără gropi? ce ne astupa fărâma de suflare.
Oare vom mai sta ațintiți către stele pentru a ne dansa ființa de visare,precum un fluture ce nu știe ce-i uitarea.Oare va mai exista o mireasmă de noi?...de suflet ,de neshimbat.
Oare ne vom mai ține gândurile în buzunare ,să mai poată respira ? Ne vom mai plimba mâinile prin toate zilele? să vedem că am crescut cu totul.
Oare un zâmbet furat ne va mai păcăli ? arătând doar suprafața pictată de nori cenuși.

... vom aștepta ,ne vom înghesui într-o cutie de petale ofilite ,ce ne vor ofili zilele ,însă nu și sufletul.
vom fi încă aici , să ne transformăm în fluture ! 

luni, 12 noiembrie 2012

El.

El este micul meu dejun copios și plin de săruturi
El este poezia ce o scriu la nesfârșit,fără să mă pot opri
El este cântecul ce mă trezește în fiecare dimineață
El este haina ce mă îmbracă atunci când imi este frig
El este timpul meu nelimitat
El este cel mai bun ascultător și îmi spune că eu sunt cea mică
El este umplutura din ciocolată
El este un apus,un răsărit si o miazănoapte
El este mereu aici,mereu acolo ...
El este zâmbetul ce îmi tresare pe chip
El este căldura mea sufletească
El este fluturașul ce îmi zboară prin inimă
El este specialul meu
El este totul
El este ...
IUBIREA
A MEA!

joi, 8 noiembrie 2012

Emoții.


Emoții eliberate dintr-un borcan, zgâriate pe un drum fraged și greu de interpretat ... emoții transparente ,de neatins,emoții ce explodează în mii de beculețe aprinse ,emoții rigide și șterse ,emoții ce te țin legate de tine ,de el ... de o hartă și un loc în a ta lume.
Emoții ce vin și pleacă ,emoții ce îți controlează pulsul sângelui,emoții ce îți strâng dorința în dinți și dă cu ea de perete ,emoții trăite ,uitate ,apuse și alungate.Emoții ce îți sfâșie cămașa și îți face sufletul să se prelingă  de durere ,emoții ce se târăsc și te trag după ele.
Emoții ce zbiară ,ce se luptă să poți fi tu ,emoții preschimbate într-un vis ce te orbește ,emoții ce te țin încă în picioare.
Emoții ce te fac să fi uman și să nu umbli cu al tău suflet în van.

luni, 5 noiembrie 2012

Miracolul. - 8 -


Cine nu a citit pana acum povestea uitati aici primele capitole! ENJOY. :)
Prolog.       
Capitolul 7.                   
                                
                                                               Capitolul 8.
- Sam!Hey am raspuns eu putin uimit trimitandu-i un zambet stins.
- Nu credeam ca vei avea de gand sa-l asculti pe tatal tau,chiar nu speram ca o sa te intalnesc aici.
- Nu se stie niciodata ,plus ca am vrut sa-l fac sa taca momentan.
- E bine totusi ca suntem si aici impreuna.
- Da ,cu singuranta…!
Sam era prietenul meu cel mai bun ,cel care ma intelegea intotdeauna iar cand ma vedea asa abatut ma lasa in lumea mea stia ca nu prea imi placea sa fiu intrebat in acel moment.Am pornit amandoi catre intrarea in cladire,mii de elevi misunau pe holuri era totul atat de plin ,eu fiind atat de gol pe dinautru o parte din mine lipsea si mai ales ca locul meu nu era acolo,locul meu  si inima mea era langa ea.
Ne-am apropiat de dulapuri pentru a ne lasa lucrurile si pentru a ne indrepta catre primul curs,o fata cu parul blond si drept statea rezemata de dulapuri cu fata catre noi si avea un zambet foarte bogat de parca vroia sa te prinda in capcana ,ochii sai erau patrunzatori si adanci de un verde aprins.Pana sa ne apropiem Sam a vazut ca se uita insistent la mine.
- Trebuie sa fi atent ,se zvoneste ca fata asta poate avea orice baiat vrea ,pe toti ii are la degetul mic si se pare ca acum a pus ochi pe tine.
- Nu  si in cazul meu ,inima mea apartine altcuiva.I-am raspuns eu sec si hotarat ,pentru ca in viziunea mea acum chiar numai exista nici-o alta fata.
- Sa speram ,ca vei fi tare …daca asa e.
Am ajuns in dreptul ei foarte nepasator si mi-am lasat lucrurile numai ca am fost luat prin surprindere de o bubuitura a usi dulapului.Iar in spatele ei se ascundea acel chip care incepuse sa-mi dea tarcoale.
-Hey eu sunt Rebekah!Zambetul sau era si mai insistent de aceasta data si parca imi trimetea priviri arzatoare ,precum un foc ce te mistuie.Dar in privinta mea nu avea nici un efect,pentru ca eu deja luasem un antidot impotriva ei ,se numea Amy.
-Eu sunt Jon si acum trebuie sa plec la cursuri.Nici n-am privit-o si am incercat sa ma indrept catre sala ,numai ca am simtit o mana pe umarul meu.
-Vad ca esti foarte grabit ,speram ca mai putem vorbi si dupa cursuri…ea isi plimba degetele in sus si in jos pe spatele meu ,credea ca va avea vre-un efect si ma fixa cu privirea de parca as fi fost prins intr-o cusca unde vroia sa imi inchida mintea.Dar a fost in zadar…i-am prins pana si i-am zis raspicat.
-Nu sunt interesat si acum chiar trebuie sa plec.Aveam o privire foarte dispretuitoare pentru ca ,nu imi placea deloc fata asta si nu o vroiam deloc in preajma mea,Amy era singura care o vroiam aici si peste tot in jurul meu.
Acea dupa-amiaza trecuse foarte incet parca timpul impietrise si numai vroia sa se scurga ,deloc parca eram prins intr-o lumea paralela ,intr-o singuratate adanca ce ma domina.Dupa ultimul curs mi-am luat picioarele in spate si  am alergat catre casa si m-am oprit fix catre cutia de scrisori ,o asteptam pe ea …o veste de la fata ce imi dadea un rost in lumea asta.Mi-am apropiat privirea si am vazut ca decat o scrisoarea zacea intinsa ,asta trebuia sa fie.Am luat-o fara nici-o ezitare si am pasit grabit in casa,mi-am trantit geanta pe fotoliu si am despachetat intr-o secunda plicul.
Mirosul sau specific de iasomie imi imbata narile ,asa ca am cuprins hartia in mana pentru a o simti aici langa mine ,chiar era aici pentru cateva secunde i-am simtit prezenta si ochi sa-i parca intalnidu-i pe ai mei.Mi-am intreptat privirea catre randurile micute ce se odihneau pe hartia veche…
Randurile ei imi spuneau ca e bine dar,desi la atatia kilometri distanta eu stiam ca nu e asa ,stiam ca ceva se petrece cu ea …si aveam sa o intreb chiar acum.Asa ca am pornit sa i-au o hartie pentru ai trimite o alta scrisoare ,trebuie sa stiu adevarul.Cum sa ma gandesc la invatat cand ea e departe ? Prea tarziu pentru ce ? In mintea mea erau tot soiul de intrebari fara raspuns si in curand am sa le aflu,trebuie.

miercuri, 31 octombrie 2012

Căldura din frig.

Căldura produsă de iubirea ta creează dependență mai apăsat decât o ciocolată caldă.

Vânt,frig,ploaie,nea și eu un suflet aruncat într-o închisoare de gheață.Tunetul învolburat ce mă apăsa,mă strivea și mă sugruma cu durere,mă îngenunchea...îmi fura speranța.Eram transformată într-un bulgăre ce încerca să evadeze dintr-o eră înghețată ,vroiam căldură...vroiam un foc ce putea să-mi încălzească inima,nu vroiam mult ,vroiam doar să simt că trăiesc cu adevărat.M-am sfăramat în fulgi mici ce acopereau întreaga fâșie de pământ,eram dăramată! ...Sufletul încet,încet se topea.
Cu cât mă uitam în trecut cu atât ochi mi se închideau și fără să vreau mă transofrmam în umbra a ce fusesem ,o umbră ce urma să fie doar atât: o umbră.Chiar dacă corpul îmi era tot plin de lovituri,plin de neputință ... era precum o iarnă ce avea doar un firicel cald și îndesat într-o dorință ,ascunsă în cea mai îndepărtată cameră a sufletului.Și totuși lumina mea a fost mică dar mare,adevărată și îndeajuns încât să-mi găsească scăparea.M-a găsit  și  a strâns frigul nemărginit în mâini ,l-a acoperit cu tot ce avea el mai depreț cu iubire.Căldura lui blândă îmi pulsa atunci și acum prin vene ,era un început ,un prezent și un viitor ...era dorința ce nu s-a stins și va arde dincolo de munți înghețați ,dincolo de șoapte.Este căldura ce mă face să fiu eu ,să sper ,să reușesc ... este iubirea ce mi-a deschis ochi prin ochi săi ,este o căldură ce se strecoară dacă pe ea ti-o doreși cu adevărat,este o căldură ce nu te lasă să îngheți.

vineri, 26 octombrie 2012

Miracolul - 7 -

                                                            Capitolul 7.
Vara asta trecuse atat de repede incat nici nu m-a lasat sa ma bucur de nimic sau mai bine spus aproape de nimic,faptul ca o cunoscusem pe Amy era singurul lucru care ma facea sa mai sper sa imi continui drumul.Dar ea era departe acum ,ma intorsesem acasa doar de o zi si ii simtieam lipsa.Imi era atat de dor de ochi sai cristalini si limpezi ,imi era dor de zambetul ce mi-l afisa si ma linistea chiar daca durerea ma napustea pe dinauntru, ea era pansamentul meu.Cand murise bunica ea fusese alaturi de mine neincetat ,ma ajutase in orice si chiar daca starea mea era de neclintit ea era mereu acolo,sa ma asculte ,sa taca alaturi de mine…
Chiar daca veneam amandoi din doua parti diferite ,ne asemanam in interior.Si stiam asta doar cand eram amandoi intr-o camera ,intr-un loc nu era nevoie decat de o privire ca sa stim ce urma si un val de sentimente ce persistau prin aer.Am plecat cu sufletul strans dar plin de speranta spre urmatoarea noastra revedere ,nu imi pot lua deloc gandul de la despartirea noastra timpurie.Eram amandoi afara pe banca veche a bunici ,Amy avea fata usor palida si incerca sa zambeasca dar se vedeau clar, ca lacrimile vroiau sa ii stapaneasca chipul ,eu vedeam asta si mai vedeam cum strangea din dinti ca sa o vad optimista ,sa o vad fericita cand defapt amandoi stiam cum este,dar aveam o speranta si iubire asta ne va tine sufletele unite si pline de noi.I-am spus in treacat ,nu o facusem pana atunci dar simteam nevoia si daca trebuia sa ne despartim pentru ceva timp ,ea avea sa stie mereu asta …
- Amy ,te iubesc!
- Si eu te iubesc Jon! Iubirea asta e tot ce avem si ne va mentine in viata.
Dupa ce i-am auzit glasul dulce si subtire ce suna precum o vioara  m-am simtit impacat cu mine insumi stiam ca ne vom revedea curand ,stiam ca ea va avea sa fie frumoasa mea iubita.Am cuprins-o repede dar lent in acelasi timp in brate si i-am sarutat buzele trandafiri ,era ultimul nostru sarut pana cand ne vom revedea ,sarutul ce il voi gusta mereu ,acolo in amintrirea mea.
In casa pereti erau ticsiti de liniste ,simteam singuratatea pe dinauntrul meu si simteam ca ceva nu merge bine,ma simteam defect…sigur.Ieri cand ajusesem acasa nici nu am despachetat bine si am dat buzna sa scriu scrisoarea pentru Amy vroiam sa stie cum am ajuns iar astazi cand urma sa merg la Colegiu aveam sa o pun la posta.
Afara se simtea parfumul persistent de octombrie ,desi aici mai mereu era cald toamna mai avea si ea zilele ei mohorate iar vremea nu era nici pe departe de starea mea care inainta tot mai mult ,ma simteam de parca lasasem ceva acolo,acolo unde ma simteam acasa.M-am oprit la posta si am lasat plicul imi doream sa ma pot duce eu in locul lui sa ii mai simt din nou prezenta lui Amy si sa nu mai fiu nevoit sa plec de langa ea.Dar trebuia sa continui si imi doream sa pot face timpul asta sa zboare cat mai repede si cel mai mult imi doream sa aflu ce face ea.Mi-am tarsait pasi catre Colegiu asta era prima si minunata zi ,desi imi doream sa stau in pat si sa zac pentru ca asa ma simteam ,bolnav dar nu fizic.Cand am terminat liceul am decis in cele din urma la insistentele tatalui meu sa urmez mai departe in studierea afacerilor in marketing,desi eu detestam asta atunci am vrut numai sa il fac sa taca si ca el ma tot lauda ca ma pricep ,desi eu nu vroiam decat sa scriu.Iar cand el ma vedea cufundat in foile mele spunea ca nu am sa castig nimic din asta.Scoala era imensa cu ziduri vechi si impreuna cu aerul ce imi biciuia obraji ma ducea mult mai departe … imi doream sa fiu in cu totul si cu totul alt loc …vroiam ca Amy sa fie aici ,vroiam sa o vad zambind.Cineva m-a strigat din directia din care veneam eu si m-a trezit din reveria mea ce intervenea tot mai des de cand ma intorsesem aici asa ca mi-am intors capul :
- Hey ! Jon tu esti ?! 

marți, 23 octombrie 2012

Să ne refugiem.

Să ne refugiem într-un câmp de frunze ruginite
Să lăsăm timpul să fie călătorul lui ,
pentru că sentimentele sunt secundele noastre
Să păcălim ploaia într-o zi de vară,
stropii îi vom aduna şi din ei vom face zâmbete de ciocolată
Să respirăm într-un vals
Să adorăm frigul ,
pentru că aşa putem sta mai apropiaţi
Să tragem draperia de dimineaţă ,
pentru ca în colțul celălalt să vedem doi ochi ce ne caută
Să spunem la revedere la capătul firului ,
pentru a vrea să ne auzim din nou
Să dormim cu vise,
iar când ne trezim să fim legaţi într-o îmbrăţişare
Să privim în trecut
... și să vedem că acum suntem la plural
Să stăm împreună ,
pentru a putea merge o viață
Să așteptăm o revedere ,
cu aceeași emoție cântată ... din prima zi
Să eliberăm toate hârtiile zilei ,
doar pentru ai auzi glasul
Să gustăm un sărut ,
pentru al aștepta pe următorul
Să plângem ,
pentru ca el să ne facă să zâmbim
Să ne refugiem într-unul ,
să existăm.

sâmbătă, 20 octombrie 2012

"Locul tău e lângă mine! "

Eram prinsă în propria pânză de păianjen ,doborată ,sufocată de sentimente,obosită ca să mai pot lupta.Parcă nu mai îmi găseam nici un rost ,nici un ţel nu mai zăream...vroiam să îmi las paşi să se oprească acolo ,îmi ajunsese iar singurătatea şi neînţelegerea  sufletului meu mă apăsa tot mai tare.
Eram flămândă de iubire,simţeam cum mă sfâşâi pe dinăuntru iar respiraţia mi se amplifica tot mai tare vroia să cedez în faţa tentaţiei şi să fiu o fugară fără suflet.Să nu mai cred, să mă înec în lacrimi ciudate ce îmi înghiţeau ochi şi speranţa.Eram aproape pierdută ,lipsită de suflet ,de un loc al meu ...
Până într-o zi de decembrie cand mi-ai adus sufletul la loc, încrederea,nebunia,mi-ai încălzit privirea cu saci de fericire.Atunci am simţit-o pentru prima oară!Până atunci fusese doar o iluzie ,acum o trăiesc pe viu.Şi din acea zi de decembrie am desfăcut pânza cu putere ,am păşit în faţă cu încredere...deloc rănită şi mereu cu un chip în jurul meu.
După ce clepsidra timpului s-a avântat tot mai repede în faţă eu încă mai  aveam o îndoială ,încă neaflând care este locul meu aşa că te-am întrebat:
                                              
                                               

- Care e locul meu în lumea asta ?
Iar tu fără nici-o ezitare mi-ai răspuns.
- Locul tău e lângă mine!

Atunci am înţeles aşa cum am înţeles-o şi am simţit-o din prima clipă în care ai apărut ,în care m-ai minunat.Locul meu e cel mai de preţ.Preţul de a trăi o eternitate lângă tine.

vineri, 19 octombrie 2012

Miracolul. - 6 -


                                                               Capitolul 6.
Acum imi era atat de greu sa o privesc in ochi dupa ce stiam ca ea aflase totul … si mai ales ca nu aflase de la mine.Dar chiar nu vroiam sa plec chiar asa pur si simplu ,ma simteam atat de apropiat de ea … nu acum cand era asa o legatura stransa intre noi.
Puteam sa ii spun doar atat Amy eu am simtit ceva special pentru tine de cand ne-am vazut si nu vreau  sa trebuiasca sa nu ne mai vedem.Ce tot zic ? O sa creada ca ii recit nu stiu din ce romane ,dar … simt pentru ea ceva foarte special si chiar o sa-i spun doar ce simt.Am fixat-o cu privirea … ochii ei albastri parca incearcau  sa se ascunda de ai mei ,dar i-am prins in final …
- Stiu ,ca nu ne cunostem decat de cateva zile si poate iti sunt un strain si ca intamplarea de zilele trecute te-a lasat buimaca ,dar asta simtisem sa fac … Amy eu chiar te plac ,poate nu ai sa ma crezi dar nu imi face placere sa plec ,dar trebuie.
- Te cred si poate spun asta prea repede nici eu nu am mai simtit ceva asemanator pentru nimeni altcineva pana acum si m-am simtit parasita nu stiu daca e cuvantul potrivit cand te-am auzit vorbind cu tatal tau … iar acum nu vom mai putea pastra legatura …
- Ba vom putea ,ne vom trimite scrisori si ne vom si vedea am sa vin in weekend sa te vad ,nu cred ca am sa pot chiar in fiecare weekend dar tot vom putea sa pastram legatura.
-Sunt de acord,numai ca imi va fi asa bine in aceasta perioada sa fi alaturi de mine mai ales acum…
Glasul sau era nedumerit de stins ,si-a fixat privirea in iarba puternic mirositoare de un verde crud ,ochii sai parca scanteaiau a ceva  … a lacrimi oare ?
- Mai ales acum de ce ? am intrebat-o fara sa ma mai gandesc la absolut nimic.
- Nu nimic … mi-a raspuns repede ,naucindu-ma si mai rau… Vroiam sa zic acum cand ne-am intalnit sa ne despartim asa repede.Mi-a aratat un zambet fortat si se vedea ca nu era sincer ,oare ce ascundea ?
- Bine dar gata sa numai vorbim despre plecari sau altele astazi vreau sa-mi petec ultima zi doar in acest loc  alaturi de tine.Am cuprins-o in brate si am privit amandoi splendoarea naturi ce ne inconjura.

                                                                             **
Orele au trecut pe nesimtite mai ales in compania lui Amy ,care de acum era iubita mea … o puteam numi asa ,frumoasa mea iubita. 
S-a ridicat brusc in picioare si dintr-o data si-a pierdut echilibrul si mai ca era sa lesine … Si-a pus o mana la cap iar cu cealalta s-a sprijinit de mine punandu-se pe picioare.
-Ce s-a intamplat ? Te simti bine ? am intrebat uimit si speriat in acelasi timp.
-Nu am nimic ,numai ca a fost o zi lunga trebuie sa ma odihnesc ,ma poti duce acasa ?
-Te duc cum sa nu,dar sigur nu ai nimic ? Pari ametita…  
-Nu am nimic ti-am spus …apoi mi-a aratat din nou acelasi  zambet sters de mai devreme.
Am apucat-o usor de mana si am pornit catre casa.Amy iarsi fixa drumul cu privirea iar eu eram foarte nedumerit de cele intamplate, simteam ca ceva se intampla cu ea ,ca imi ascunde ceva …Dar ce?Ce se intampla cu ea? Multe ganduri  imi intortocheau mintea dar in cele din urma am zis ca e doar inchipuirea mea si ne-am continuat drumul.

marți, 16 octombrie 2012

Douăzeci de degete unite ...


... şi vom îndura lupta ce tot vine
mâinile ne vor crăpa ...
şi tot nu le vom da drumul
vom înainta 
doar având douăzeci de degete unite
ne vom şterge frunţile cu răbdare
lipiţi vom sta ,
doar un suflet ,
ce emană emoţie 
cald şi rece ,dulce şi amar 
noi vom trăi ,nu vom supravieţui ...
orice clipă o vom mânca
                                                                                            să fim doar noi pe aceeaşi cale ,pe acelaşi drum
                                                                                    ... iluziile s-au preschimbat în scrum ,
                                                                                    aşa cum gândurile ne sunt reale acum
                                                                                    şi nu ne vom îneca în marea ce vrea să ne oprească
                                                                                    vom fi salvamari propriei iubirii ...
                                                                                    nu ne vom opri ,
                                                                                    douăzeci de degete unite,
                                                                                    veşnic vor dăinui.                                         

vineri, 12 octombrie 2012

Miracolul. - 5 -


                                                       Capitolul 5.
Amy se uita cu lacrimi in ochi la mine imi simtea tristetea ,desi ea nu o cunoscuse de foarte mult timp pe bunica ,ii era draga …la fel si mamei ei.S-a asezat langa mine si mi-a luat capul in mainile ei spunandu-mi :
- Jon trebuie sa te linistesti ,acum trebuie sa fi puternic … bunica ta era o fiinta extrem de speciala ,era minunata cu toata lumea ,nici nu stiu cum sa iti spun sau ce sa fac ca sa te simti mai bine, ca stiu ca nu am sa reusesc ,tot ce iti pot spune este ca nu ai sa fi singur niciodata in acest moment sau in alte momente de acum in colo ,am sa fiu tot timpul langa tine…te voi face sa induri orice suferinta ,vom gasi impreuna remediul de a trece peste ele.Spunandu-mi aceste cuvinte si-a pus mana peste a mea prinzand-o intr-o strangere placuta ,insa lacrimile mele tot nu se opreau ,curgeau siroaie intregi ,inima imi era complet inundata de durere…iar sufletul imi era pur si simplu facut bucatele.
- Iti multumesc atat de mult pentru tot si ca esti langa mine ,chiar inseamna enorm… chiar nu pot sa cred ca nu am sa o mai vad ca nu o sa mai vorbesc vreodata cu ea.
- As fi vrut sa spun ca stiu cum este,dar nu e asa…durere care o simti tu acum nu si-o poate imagina nimeni ,dar va trebui sa o depasim ,incet dar vom putea …Trebuie sa ii anuntam pe parintii tai,am sa o fac eu daca vrei?
- Chiar ti-as fi foarte recunoscator daca ai face asta ,eu nu prea mai am cuvinte acum…
- Sigur vin ,imediat.
Amy i-a anuntat pe mama si tata … ei la randul lor anuntand celelalte rude pentru inmormantare.Imi e atat de greu sa spun ,dupa ce a iesit Amy din camera am stat si am privit-o cum statea ,cum dormea pur si simplu…un somn adanc si vesnic.Imi va fi asa dor de sfaturile ,de vorbele ,de tot … imi va fi asa dor de ea.
Dupa slujba ,trupul i-a fost dus ,chiar nu pot spune acel cuvant … in locul unde erau adormiti si parintii si fratii bunici era un loc si pentru ea acolo.Nu puteam sa imi iau ramas bun de la aceasta fiinta care m-a protejat in tot acest ,timp caruia ii voi fi intotdeauna recunoscator…nu aveam aceasta putere…dar era timpul.M-am apropiat de marginea gropi tinand in mana un pumn de tarana spunand:
- Nu te voi uite niciodata ,mereu vei fi in inima si sufletul meu ,te iubesc bunica! Dupa aceste cuvinte ,mama s-a apropiat de mine si m-a tras inapoi.
-Si eu sunt exact la fel ca tine si stim cat de iubitoare era cu noi toti ,dar din pacate trebuie sa o lasam sa plece…
- Eu nu o voi lasa niciodata sa plece ,nu din sufletul meu.
In spatele meu l-am observat si pe tata , care era si de data asta imbracat la costum ,de parca era gata sa plece intr-o alta afacere,defapt chiar asta cred ca avea de gand sa faca.
- Fiule trebuie sa vorbim…
- Spune …i-am raspuns pe un ton mohorat si lipsit de viata.
- Sti ca trebuie sa te intorci acasa nu e asa ? Nu mai ai mult si ai sa incepi iarasi studiile ,plus ca m-am gandit ca poate vrei sa ma ajuti cu afacerile mele.Mi-a zambit atat de fals si chiar nu intelegeam cum putea omul asta sa zambeasca intr-un asemenea moment si de cand se gandeste el in locul meu?
- Stiam ca trebuie sa incep Colegiul peste o saptamana ,si mai stiam ca mie nu imi plac deloc afacerile asa ca ,nu e nici momentul nici timpul sa vorbim despre asta.Dupa ce i-am raspus am plecat si am simtit privirea lui furioasa in spatele meu,dar trebuia sa imi adun gandurile ,trebuie sa vad cum am sa-i spun asta lui Amy,m-ai ales ca numai discutasem nimic,dupa cele intamplate…a fost totul atat de repede.Dar tot va trebui sa-i spun ,desi nu vreau sa plec de langa ea ,nu acum ,acum cand am cea mai mare nevoie de ea. 
Am fost sa o caut ,am vazut ca disparuse brusc dupa terminarea ceremoniei religioase iar la cimitir nu prea am observat-o.Statea pe marginea lacului cu picioarele in apa si privea adanc in zare,m-am indreptat usor catre ea si am prins-o de spate,ea s-a intors catre mine … avea fata seaca nu la fel de zambitoare cum o stiam eu.I-am prins mainile in ale mele si i-am spus:
- Amy trebuie sa-ti spun ceva ,chiar nu vreau deloc dar … o sa vedem noi cum vom face.
- Stiu ,Jon te-am auzit fara sa vreau ,vorbind cu tatal tau...trebuie sa pleci.

marți, 9 octombrie 2012

Aroma inimii noastre.

Mă joc în părul tău des şi adormit precum o noapte plină de stele arginti , ce sclipesc aşa cum ochii tăi bruni o fac.Dar ele nu au aceeaşi magie ,pentru că ele nu iubesc.Ele doar luminează castelul cerului ,însă nu la fel de frumos ,tu îmi luminezi existenţa.Eu aşa pot să trăiesc!
Îmi ţi mâna stransă cu putere dar delicat în acelaşi timp, încât mă pot cufunda în tine.Mă cufund din ce în ce mai mult ,străpung orice durere ,ajung la calea destinată şi îţi prind venele dornice ce mă întâmpină şi vor să le dau din mine,vor să le hrănesc aşa cum ele la randul lor ne hrănesc pe noi.Respir şi îţi trimit bătăile neîncetat cu acea aromă cunoscută doar de noi. Acum sunt o parte din tine!O parte ce te ţine în viaţă ,ce ne ţine pe amândoi,noi fiind un întreg infinit.Şi stau în interiorul tău cald ,ce-ţi mişcă uşor obrazul şi te face să zâmbeşti ,eu chiar te văd şi de acolo... prinsă în ramuri ce vor să ne îndepărteze,te văd.Dar aşa cum ele vin le fac să dispară pentru că am acea putere ,puterea unei inimi măreţe în două corpuri.Pentru existenţa noastră fac orice , m-aş înceca şi cu iubire de aş putea...dar pot mai mult de atât.Îţi pulsez în orice clipă acest elixir şi sunt gardianul acestui loc în care domnesc.
Sunt aşa plină de sentimentele zilelelor ce au trecut şi care or să vină ... al nostru ,trecut ,prezent viitor zace în  această luxoasă încăpere şi eu mereu voi avea grijă de ele.Îţi zăresc şoaptele ce mi se îndreaptă, sunt călăuza mea în aceasta lume din care nu voi mai ieşi .DA!Chiar de asta să nu îţi faci griji niciodată ,pentru că mereu voi sta aici ,aici îmi este locul.Voi fi acea inimă bucuroasă că este prinsă în două corpuri ,voi savura totul de aici ,va fi lumea mea ...a noastră.
 Aroma inimii noastre cu gust de iubire va fi aici permanentă!

vineri, 5 octombrie 2012

Miracolul. - 4 -

                                                               Capitolul 4.
Era mama lui Amy care era foarte agitata si nu prea intelegeam ce vroia sa imi spuna.
- Incercati sa va linistiti ,nu prea inteleg …
- Se pare ca nu se simte deloc bine si …
- Si ? spuneti-mi va rog …avea o voce extrem de disperata chiar nu intelegeam nimic.
- Ea crede ca asta ii este sfarsitul.
Mama lui Amy avea lacrimi in ochi iar la auzul acelor cuvinte ,am zburat … am uitat de tot de moment iar in cateva minute eram in fata casei bunici.Am trantit usa cu putere si am urcat ca o vijelie sus.Usa era intredeschisa am pasit inauntru si m-am intreptat catre pat.Era intinsa si zacea usor cu fata in perna ei ,parea atat de delicata ,de plapanda … dormea.Mi-a simtit prezenta si a deschis ochi …
- Jon ,dragul meu … ma bucur ca esti aici si imi pare atat de rau, insa simt ca am oboist ,imi simt trupul fara putere si mai mult simt ca sufletul vrea liniste.
- Dar nu se poate bunica ,nu acum …tu esti atat de minunata cu toata lumea nu trebuie sa … si atunci am izbucnit in plans ,lacrimi necontrolate imi inundau obraji … simteam cum ma sufoc ,ma simteam vinovat ,inutil.  
- Asa este omul se naste ,traieste si apoi trebuie sa si plece … insa mereu te voi avea sub protectia mea ,chiar daca nu voi mai fi prezenta fizic.
- Tu chiar imi spui asta acum ,nu-i asa ? Nu-mi vine sa cred … ma simt atat de vinovat ,trebuia sa te duc la medic ,trebuia sa mai insist.
- Jon ,mereu tu ai fost mai mult decat un nepot pentru mine ,ai fost ca un fiu … si de acolo de sus te voi iubi ,sa nu uiti niciodata asta …
- Si eu la fel bunico … lacrimile sporeau tot mai mult si atunci s-a produs nefercirea.
- Sa nu uiti niciodata asta …
Si-a dat sufletul sub ochi mei ,ochi mei nefericiti … ce trebuiau sa faca ceva atunci cand i-au simtit starea ,atunci cand au vazut-o.
Nu am mai suportat si am tipat cat m-au tinut plamani.
E NUMAI VINA MEA! Ganduri si imagini mi-au venit ca un uragan in minte iar sufletul era pur si simplu ars ,simteam cum ard pe dinauntru ,cum o parte din mine se stinsese,ea numai era … si eu nu am facut nimic ca sa impiedic asta.
Am simtit o mana calda pe spatele meu si m-am intors…

miercuri, 3 octombrie 2012

Ca să respirăm împreună.

Am numărat stelele, însă tu mi le-ai pus în palmă 
Am traversat întregi continente, doar înotând în privirea ta 
Înainte ţinteam către vise , însă acum le pot atinge
Am rupt emoţii ce s-au clădit o dată cu noi ...
Ţi-am atins obrazul şi am traversat tot ce ne veneau în cale
Lumea mea mică s-a preschimbat în TINE
Am dezlegat mistere şi am fost eroi 
Pentru prima oară am zâmbit în lacrimi
Am întâlnit acea fiinţă ce m-a răsplătit cu fericire
Specialul meu a fost creat , cu suflet pur încheiat cu o inimă ce pulsează numai iubire
Ai fost adus din absolut si m-ai găsit pe mine,ne-am găsit pe noi
Am lăsat orice frunză în vânt să se ducă ...

Am sacrificat orice picătură de timp ,ca să respirăm împreună.

                                                 

luni, 1 octombrie 2012

Miracolul. - 3 -


                                                           Capitolul 3.

Ziua ce se ivise se anunta a fi mai mult decat perfecta.M-am ridicat cu sufletul extrem de vesel si am tras de draperi pentru a lasa caldura soarelui sa imi trezeasca trupul pentru ca sufletul il aveam treaz inca din seara trecuta de cand am fost practic fermecat.Mi-am si pus in minte ca dupa ce voi manca am de facut ceva foarte important.
Bunica era jos si mi se parea mie sau avea o fata usor trista.
- Hey buna dimineata bunica! Ce s-a intamplat nu te simti bine ? Avea fata usor palida si niste cearcane foarte mari nu o mai vazusem asa pana acum.
-Buna dimineata dragul meu ,nu am patit nimic sti cum e cu boala mea ,iar ma trage inapoi iar imi revine insa nu e nimic grav.
Vocea ei o dadea de gol si mi-am dat imediat seama de asta … asa ca am intrebat-o:
- Sigur ? mie nu imi pare a fi nimic … cu ce te pot ajuta ,sa iti fie mai bine ?
- Nu iti face griji imi va trece sunt obijnuita ,ai micul dejun pregatit si apoi te poti bucura de ziua asta frumoasa.
- Dar tu ce vei face astazi ,bunica ?
- Nu stiu probabil pe acasa sti si tu treburi de casa.
Acum chiar simteam ca era ceva ciudat in vocea ei si chiar nu ma inselam deloc.
- Mai bine am merge la medic ,sa vedem sigur ce se intampla.
- Ti-am spus chiar nu e nimic … acum ma voi duce sus as vrea sa fiu singura …
Dupa ce mi-a spus asta mi-a zambit ,desi nu era zambetul ei acela vesel si m-am mirat foarte mult ca nu m-a intrebat ce s-a intamplat aseara ,ce fac si nu a stat cu mine cat mancam cum o facea deobicei.
Afara vantul sufla usor ,era o zi foarte frumoasa si nici daca vroiai nu puteai sa stai in casa.
Am mers pe drum gandindu-ma la ce urma sa fac si imi ziceam daca nu e bine ,daca e prea repede ,daca si iar daca insa trebuia sa fac ce imi zicea inima si daca va fi gresit voi suporta consecintele.
Hey ,ma primit Amy cu zambetul ei obisnuit si cald. 
- Hey ,chiar m-am gandit la seara trecuta incontinuu ,stiu ca sunt prea direct ,dar …
Inima imi pulsa cu atat de multa putere incat imi puteam auzi singur bataile.
- Poti spune orice ,te ascult.
- Mama ta nu e acasa ? deci chiar nu mai puteam prelungi acel moment.
- Nu e la locul ei de munca ,insa cred ca e pe drum acum …mi-a spus ca va trece pe la bunica ta.
- Super chiar avea nevoie de companie acum ,nu se simtea atat de bine.Chestia e ca … si dupa acel moment nu am mai spus nimic m-am intreptat catre ea si am sarutat-o ,buzele noastre se potriveau perfect … acel moment era perfect iar Amy la randul ei imi raspunsese parca o explozie de artificii se auzeau in interiorul inimi mele,insa ceva a spulberat magia.
- Jon ,bunica ta trebuie sa te duci repede …

vineri, 28 septembrie 2012

Rămâne doar ... o lingură.

O lingură plină cu sâmburi de cuvinte  
ce îţi zgârie sufletul cu tăcere        
îţi mângâie pleoapele cu vise de mister şi şoapte
aşa cum ţi se inundă ochii cu freamăt de bucurie
O lingură ce o duci la gură
şi îţi sorbi zilele...le sorbi, le înghiţi şi au dispărut
lasă în urmă doar savoarea şi aburul din ce au fost,
scârţâitul de amintiri coapte
O lingură mare de gesturi de copii
ce îşi ţin picioarele fixate în cercul unei zile
o trăiesc ,o respiră ... o colorează cu sentimente
din care reies firicele de lumină curată
rămâne doar ... o lingură ,
sfărâmată pe buze ,
de iubire.

miercuri, 26 septembrie 2012

Am văzut moartea cu ochii!

Poate dacă se întâmpla mai rău nu mai eram astăzi aici ,să scriu aceste rânduri ,poate ,dacă şi altele dar a fost să fiu ,a fost să trăiesc ... să trăim cineva de acolo de sus a avut grijă de asta.Poate vă întrebaţi ce a fost poate nu, însă tot ce contează acum este că sunt bine ...fizic,deşi sufletul încă îmi este şocat ,deşi nu ştiu cat de uşor am să trec peste asta ... dar spun am avut accident de maşină şi nu orice accident s-a întamplat noaptea ,luni noaptea în jur de ora 22:00,ca o căruţă să iasă de pe camp cand mă duceam cu tata la ţară şi a apărut brusc în  faţa noastră  pe şosea şi mai era şi un tir care venea din partea opusă cu fază lungă şi l-a orbit de tot iar el a fost nevoit să tragă de volan deoarece în faţă mai era şi un stalp de kilometraj şi dacă intram în ăla sigur nu mai scăpam.Chiar dacă toţi s-au închinat să vadă că nu am păţit nimic la cum arăta maşina (partea din faţă e strambată rău şi din spate la fel,farurile ,geamul din faţă de la şofer şi cel de la portbagaj,în concluzie toată e făcută varză,defapt nici nu cotează maşina ,nişte fiare şi atat ...conteză că noi nu avem nimic ,maşina se cumpăra dar viaţa unui om nu se mai cumpără) după ce a tras tata de volan ,el a zis că maşina s-a răsturnat de trei ori ,însă eu nu mai ţin minte asta de la sperietură ,ţin minte  doar că s-a oprit maşina pe o parte în partea în care eram eu în faţă ,tata a rămas înclinat în sus iar eu în jos cel care era pe tir s-a oprit şi la ajutat pe tata să coboare iar eu am ieşit pe la luneta din spate la care îi era spart geamul si imediat a venit si politia.Răni nu avem nici unul dintre noi deşi eu m-am lovit puţin  la cap şi tata la fel,pe mine mă cam dor şi oasele probabil si de la centură şi de la cum s-a rostogolit maşina dar am fost amandoi şi am făcut control aseară şi au spus că suntem în regulă.Norocul nostru cel mai mare a fost că am avut amandoi centurile de siguranţă că altfel ... se întampla o tragedie şi mai mare şi dacă nu se ferea de cel cu căruţa intra direct în el şi poate că eram toţi morţi Doamne fereşte,iar cei care erau cu căruţa au fugit şi duşi au fost nu ia mai vazut nimeni.Aşa cand a tras de volan am intrat într-un şanţ şi maşina s-a răsturnat precum vedem numai în filme cel puţin eu nu îmi explic altfel l-a ce bubuituri am auzit şi încă am acele imagini în minte ,deşi am să încerc să le şterg,cu greu dar am să pot,dar vom putea să trecem şi peste asta.Cu tragedia asta vreau să spun că mi-am schimbat total părerea despre viaţă ,trebuie să o trăim exact aşa cum ne este dată , trebuie şă nu o uram ,să ne bucurăm că suntem sănătoşi pentru că nu avem de unde să ştim cum într-o fracţiune de secundă putem să nu mai fim...aşa că iubiţi-o nu o risipiţi că aşa cum este ,e a vostră şi nu se mai întoarce.Vreau să mulţumesc tuturor ,care ne-au fost alături şi ne sunt în continuare ... îţi mulţumesc ţie iubirea mea că ai fost langă mine şi nu m-ai lăsat să mă dăram de tot,mulţumesc lui Dumnezeu mereu am să-i mulţumesc că ne-a protejat şi a avut grijă de noi , eu cred în puterea lui deoarece se putea întampla mai rău ,mai rău pentru noi însă el nu a permis asta.Multumesc că încă suntem astazi aici ,pe mine această tragedie m-a maturizat şi mai mult ca să pot lupta ,ca să putem noi lupta ... şi poate i-a mai schimbat părerea şi tatălui meu care nu era o persoana aşa credincioasă ca să pot spune şi poate ne va mai uni pe noi ca familie.Am văzut moartea cu ochii şi am să lupt pentru viaţa mea de acum încolo ,nu voi lăsa să mă înfrangă nimic.

sâmbătă, 22 septembrie 2012

Călătorie la Veneţia!

Acest oraş este pur şi simplu mirific nu îţi mai vine să pleci din el,străzile înguste ,clădirile vechi ...aerul acela italian şi povestea ta de iubire ce o trăieşti te face să te îndragosteşti şi mai mult de persoana iubită.A meritat această călătorie în adevăratul sens al cuvantului ,Piazza San Marco mi-a placut cel mai mult dintre toate chiar dacă întreg oraşul este minunat ,atatea poduri cam multe ce-i drept. ;)) şi foarte mult mers pe jos dar a meritat totul şi oboaseala acumulată.Muzeul închinat lui Antonio Vivaldi e atat de frumos iar muzica ce se aude în surdină îţi încantă urechile şi te face şi mai mult să visezi în acest oraş de vis.Gondolieri si gondole mai peste tot in jur se lăsau admirate şi îţi încantau privirea şi oameni au fost foarte primitori ,cam de toate naţiile erau ca să spun aşa ;)) într-un cuvant a fost MINUNAT! şi m-aş m-ai întoarce şi altă dată acolo.Cat despre experienţa cu avionul a fost şi ea super şi aş mai încerca din nou abia aştept :)) la început la decolare am avut ceva emoţii însă în rest totul a fost foarte bine iar la întoarcere au fost ceva tulburenţe de zici că mergeai cu căruţa :)) dar nu altceva ca să te sperie sau ceva de genu...plus că totul se vedea aşa mic şi frumos şi nori se vedeau şi mai frumos :x chiar mi-a placut foarte mult.:D Veneţia ,Italia a fost primul loc pe care l-am vizitat şi asta e doar începutul ,am să călătoresc in jurul lumi just with you! 


























































































luni, 17 septembrie 2012

Venice here we come! + Miracolul. - 2 -

TOMORROW IS THE BIG DAY! *YAAAY* CAN'T WAIT.De abia aştept să vină ziua de mâine pentru călătoria noastră,chiar dacă este numai de 3 zile nu contează ,va fi cea mai uimitoare...doar e VENEŢIA !!! Când am să mă întorc ,am să fac o postare specială cu poze ,promit şi am să vă spun cum a fost şi prima mea experienţă cu avionul care de abia o aştept şi pe asta. :x deja numar orele ,hehe. :")
                              
Deci astea fiind spuse abia aştept ziua de mâine :)) :") so excited.
Acum până data viitoare vă las şi capitolul 2 din Miracolul ,sper să vă placă.
Have a nice day! >:D< să ne auzim cu bine.


                                                          Capitolul 2.

Am intrat fuluierand si mergand cu pasi  fericiti catre casa bunicii.De cum am intrat pe poarta am simtit miros imbietor de mere coapte ,bunica mea era faimoasa pentru placinta ei cu mere …era atat de gustoasa inca te lingeai pe degete de fiecare data si mai cereai inca o portie.
-Se pare ca cineva e vesel.Mi s-a adresat ea in timp ce intindea urmatorul aluat de placinta.
-Chiar asa ,nu stiam ca avem noi vecini in zona.I-am spus repede in timp ce luam o bucata de placinta ce tocmai fusese socasa din cuptor.
-Da asa e , Abby si fiica ei Amy s-au mutat de curand dar nu am avut cand sa-ti spun ,domnule plimbaret.Stau la doua strazi departare de noi.
-Am intalnit-o pe Amy e atat de … de diferita.Am spus eu in cele din urma in timp ce aveam chipul sau in minte , simteam ca Amy avea ceva diferit fata de orice  alta fata pe care am cunoscut-o pana acum.
-Fata asta e foarte draguta ,iar mama ei e foarte primitoare … am fost la ele sa le urez bun venit cand s-au mutat si m-au invitat la masa.Se pare ca nu o duc atat de bine cu bani si de aceea au fost nevoite sa se mute ,dar mai mult ca au vrut ,ca ele doua sa inceapa o noua viata departe de sotul ei …  care le-a dus la falimet si care era si violent.
-Doamne ,cred ca au trecut prin atatea … dar mai spunem ceva si despre Amy ,ce mai sti ? Am intrebat-o eu repede ca si cum aveam un norisor deaspura capului si il priveam incontinuu.
-Se pare ca cineva e interestat… imi zice bunica incepand sa rada.
-Bunicaaa!!
-Bine ,bine gata am inteles … pai Amy stiu ca e o fata de o varsta cu a ta , a terminat liceu in Canada si ii place foarte mult arta ,ii place foarte mult sa picteze si sa se plimbe.
-Da ,chiar asa am intalnit-o si eu se plimba cu bicicleta.
-Chiar imi place de fata asta … imi spuse bunica uitandu-se la mine.Pare asa independent si se pare ca nu ,numai mie imi place de ea.
La auzul acelor cuvinte obraji mei parca ardeau de emotie ,bunica isi dadea seama de orice si mai ales isi dadea seama de ce aveam eu, doar ma crescuse de mic.
-Eu ma duc … sus sa citesc , daca ai nevoie sa te ajut cu ceva imi poti spune.
-Sigur ,scumpul meu … du-te ,am sa te chem cand e cina gata sa punem masa.
-Bine … si mi-am indreptat pasi catre camera mea ,desi i-am zis bunici ca aveam de gand sa citesc la nimic nu imi statea capul,mintea si mai ales inima decat la Amy.M-am gandit si m-am tot razgandit la ce mi-a povestit bunica,Amy iubea arta si mie imi placea desi pasiunea mea pentru scris tot o arta se numea ,erau diferite … asa ca intr-un final am realizat ce pot face.Am luat o coala de hartie si am inceput sa pictez un soare ,desi era ceva simplu stiu ca ii va placea.Acel soare inseamna lumina si caldura ce am simtit-o cand am intalnit-o si farmecul sau , care m-a invaluit ,apoi dupa ce am terminat de pictat am incropit si literele: “ Soarele incalzeste lumea ,asa cum o persoana iti incalzeste inima.”
Am zambit la incheiere si am pus coala intr-un plic aveam de gand sa il dau lui Amy cum o zaream.
Dupa ce am terminat cina cu bunica ea mi-a spus pe unde vine casa lui Amy asa ca picioarele ,dar mai mult inima mea numai puteau sta linistite fara sa o vada ,asa cam pornit la drum.
Cand am ajuns racoarea inserari isi facea aparitia ,iar eu inca aveam atatea emotii incat nu stiam cum va reactiona Amy.Ce naiba de abia ma cunoscuse ,insa sper ca asta nu va fi vreun motiv sa nu il primeasca.Casa lui Amy era asemanatoare cu a bunicii insa nu era nici pe departe la fel pentru ca amandoua aveau stilul lor aparte iar aceasta era la fel de pirmitoare cu o gradina destul de spatioasa.
Asa ca in cele din urma mi-am luat inima in dinti cu tot cu artere si am batut la usa.Usa mi-a deschis-o mama lui Amy iar cand am vazut-o mi-am inghitit nodul ce tocmai il aveam in gat.
-Buna seara! Am spus eu usor cu vocea tremuranda.
-Buna seara ! Mi-a raspuns si mama lui Amy cu un zambet la fel de placut ca al ei pe fata ,semanau atat de mult insa parul mamei sale avea o nuanta usoara de castaniu iar ochii erau la fel de stralucitori ca ai lui Amy insa nu tot la fel de albastri ,ai lui Amy erau unici.
-Sunt Jon ,nepotul Martei stam la doua strazi de aici ,si as vrea sa vorbesc cu Amy daca se poate… am inceput eu sa spun stanjenit.
-O ,imi pare bine … sigur am sa o chem imediat.
-Multumesc ! Am raspuns usor incercand sa-mi astampar emotiile ce tot incercau sa apara.
A a aparut la fel de senina dar surprinsa la usa era imbracata intr-o rochie larguta cu albastru si alb ,era atat … atat de frumoasa inca nu mai imi puteam lua ochii de la ea pana cand ,ea mi-a intrerupt tacerea.
-Hey Jon ,ce surpriza? Cum de ai stiut unde stau ?Si mi-a afisat iarasi zambetul acela stralucitor.
-Mi-a spus bunica mea unde stai ,stam chiar foarte aproape ,te deranjeaza ca am venit …? Stiu ca e tarziu dar vroiam sa iti dau ceva.
-Nu ma derajeaza ,chiar ? Ce anume ?Iar pe fata ei se zari o urma de curiozitate.Asteapta putin sa inchid usa putem sta aici in gradina daca vrei ?
-Sigur ,oriunde.
Si ne-am indreptat catre un leagan ce se gasea in acea gradina ,care tare imi aducea aminte de ani copilariei pentru ca si eu aveam unul in curtea bunicii desi era mult mai vechi decat acesta.Amy se aseza pe leagan iar eu am urmat-o stand unul langa altul … parea mai frumos decat un vis.
-Deci ce vroiai sa-mi dai Jon ?
-Uite aici… si i-am dat plicul in care pusesem desenul.Eram inca atat de emotionat si speram atat de mult ca ii va placea.
Amy deschise usor plicul ,degetele sale erau atat de delicate precum era si ea.Cand a desfacut plicul a deschis usor gura apoi a inchis-o si privea foarte surprinsa ,puse mana pe conturul literelor scrise de mine si privea atat de linistita toate detaliile desenului ,fata asta era pur si simplu minunata.
-E atat de frumos Jon ,dar de unde ai stiut ca mie imi place sa pictez ? Iar fraza aceea e atat de minunata ,tu ai scris-o ?
-Da ,chiar eu ,chiar daca nu iti vine sa crezi …e o pasiune a mea ,scrisul iar tu esti prima persoana care stie asta,iar desenul stiu ca nu e atat de reusit dar tot de mine e facut… mi-a soptit un spiridus.I-am spus eu mutandu-ma si mai aproape de ea.
-Imi place enorm de mult ,multumesc! Imi zambi atat de placut cum nu o mai facuse pana in acel moment si ce se  intampla dupa m-a surprins si mai mult decat placut.Si uite asta primesti pentru ca mi-ai facut ziua atat de frumoasa.
Amy m-a sarutat usor pe obraz ,buzele sale erau atat de moi ,incat pareau ale uni inger ,ea era un inger .. ingerul ce a iesit in calea mea.
-Si tu mi-ai facut-o mie mai mult decat frumoasa ,superba precum esti si tu. 
Toata emotia imi disparuse ,iar dupa ce am spus asta mi-am pus mana peste a ei si am stat asa admirand cerul ce devenea tot mai intunecat dar tot mai luminat de straulcirea stelelor totodata.Amy ma fermeca din ce in ce mai mult cu fiecare cuvant pe care il scoatea,Amy era tot ce mi-as fi dorit vreodata.Seara aceea am stat si am vorbit despre pasiunile noastre ,despre famiilie noastre.Si chiar daca la inceput credeam ca nu ne asemanam ma inselasem , Amy fusese maltratata de tatal sau iar la auzul acestor cuvinte imi doream sa il fac sa plateasca pentru asta ,desi eu nu eram de acord cu violenta in acest moment as fi facut-o,imi doream tare mult sa o protejez iar de acum incolo asta voi face ,pentru ca ea este miracolul meu.