Scrisu-i parfumul de mosc, scrisu-i legănul plin de emoţii, scrisu-i un roi de fluturi ce îşi zbat trăirile în adâncul existenţei mele.

joi, 5 iulie 2012

Căzută în lumea lor! Capitolul 6.


                                                      Capitolul 6.Evadarea!

Soarele răsări ,salutând cerul senin pentru aş lua în mreje datoria.Se prevestea a fi o zi frumoasă vremea îşi arăta aripile călduroase ce traversau New York-ul.De ar fi fost aşa şi pentru micuţul înger însă pentru ea ziua de astăzi îi va fi plină de venin.
-Trezeşte-te! Nu e timp de pierdut ţi-am spus că astăzi va fi o zi mare.Strigă şi o smuci femeia pe Amanda.Ea fiind mult prea buimancă de somn ,era 7 a.m avusese un somn destul de zbuciumat iar acum cu o asemenea trezire nu se mai aştepta să primească nici ceva de mâncare măcar.
-E timpul zori au răsărit de mult,soarele e pe cer ,e timpul să o facem iar peste puţin timp...haha va fi atât de perfect.Femeia avea un zâmbet atât de viclean pe faţă se uită la Amanda şi îşi freca mâinile una de cealaltă.
-Dar mă simt adormită şi ce trebuie să facem chiar acum ?
-Tu nu trebuie să pui întrebări execuţi clar ? Acum vino cu mine.Într-o secundă o şi prinse de braţ şi o duse în camera cu pricina.Pe masă se afla o filă veche părea a fi ruptă dintr-o carte având mâzăgalită pe ea nişte cuvinte în latină.Dacă priveai cu atenţie acea pagină îţi puteai da seama ca este o incantaţie şi nu una oarecare ,una care putea face ca unei vrăjitoare căreia ii s-au luat puterile să ii le poată da înapoi.Mai mult de atât magia acea era distructivă ,era magie neagră.
-Acum citeşte cuvintele astea cu voce tare…!
-Nu înteleg nimic din ce scrie!
-Tu doar pronunţă ,acum!
Fata numai scose nici un cuvânt se uita preţ de o clipă la faţa femei,în jurul ochilor se adunaseră nenumărate zbârcituri iar culoarea ochilor devenise din ce în ce mai întunecată…
Amanda luă acea filă în mână şi spuse cuvintele rând pe rând,şi simţi cum este absorbită de toate puterile.Însă acum era mult mai puternică,mult mai umană nici un strop din ce fusese nu se mai regăsea în ea.Defapt asta era ce nu ştia femeia că de când sosise pe pământ era pur şi simplu o fiinţă obişnuită,dar în viziunea ei nu văzuse şi asta.O văzuse pe Angel cu multă putere asupra ei ,putere ce ea urma să o folosească pentru aş duce la capăt răutatea,vroia să pună stăpânire pe tot universul,vroia să provoace din nou sclavia…vroia ca ea să fie cea mai puternică şi stăpâna tuturor.
După ce termină de spus cuvintele fata puse înapoi foaia pe masă şi îşi îndreptă ochii asupra mătuşi,care parcă tot aştepta să se întample ceva.Apoi dintr-o dată izbucni :
-Nu înţeleg,trebuia să se întâmple,trebuia să simt puterea prin venele mele,trebuia să TU…! Femeia se întreptă aspura Amandei şi o smuci în toate părţile acesteia dându-i şi lacrimile neînţelegând ce se petrece.Numai tu eşti de vină trebuia să fiu stăpâna tuturor şi acum NIMIC ,nu îmi eşti folositoare la nimic …Dar nu înţeleg unde îţi e puterea ?
-Ce putere ?spuse fata sughiţând ,lacrimile curgându-i şiroaie pe faţă.
-Nu contează,îşi aduse aminte că ea nu trebuia să ştie despre asta ,nimeni nu trebuia …acum nu îmi mai eşti folositoare la nimic!Stai ba da ! spuse răspicat deodată …de acum încolo vei fi sclava mea ,vei face tot ce îţi spun eu iar de nu vei face ceva bine nici mâncare nu vei mai primi.
La auzul acelor cuvinte fata se simţi atât de mică ,se simţea neprotejată iar inima îi bătea tot mai tare mai ca să îi iasă din piet.În acel moment vroia pur şi simplu să dispară şi încă se întreba în sinea ei dacă există un loc şi pentru ea undeva.Pentru că ,de când cu această aşa zisă mătuşă ,acum ştia că nu este aşa ,de când cu străina asta nici nu simţea că mai trăia.


                                                                     ***
Trecuse mai mult de o lună jumătate de când trăia în acea peşteră întunecată nu putea să vadă măcar nici razele soarelui.Acea femeie devenise tot mai rea pe zi ce trecea o maltrata în fel şi chip.O punea să spele podelele iar dacă nu îşi putea vedea reflecţia în ele le mânjea din nou şi o punea din nou să le cureţe,Amanda nu îşi putea închipui că putea exista atât de multă răutate într-un sigur om.Casa strălucea lună de curăţenie te puteai oglinda în ea ,nici nu se compara de cum fusese când sosise ea ,însă la tot ce făcea femeia îi găsea un cusur.
De când o găsise fata purta o roche de un alb imaculat,acum numai era nici pe departe aşa era toată făcută fâşi însă tot o purta .doar asta o avea iar bani de alta nici atât nu avea de unde să primească.Credea că aici va trăi până îi va veni sfârşitul ca o sclavă,ca un nimic.Deja pierduse şirul gândului că Rose o va mai ajuta trecuse atât timp de când zicea că se va întoarce şi numai avea pic de speranţă.Insă chipul lui David îl purta în minte în fiecare zi poate asta îi putea îmbuna şi ei puîin ziua…însă că va avea să-il mai vadă vreodată nici numai visa.
-Eu mă duc să mă odihnesc spuse femeia ca şi cum părea tare obosită desi toată treaba din casa era făcută de Amanda.Nu cumva să te mişti de aici cât timp am să dorm că altfel nu o să fiu atât de îngăduitoare ca până acum.
Până acum fusese ?Se gândi Amanda iar un fior îi făcu pielea să se ii furnice la gândul că încă nu văzuse nimic din ce era capabilă.
-Am să termin treaba,nu voi face altceva  
-Bine…şi plecă căscând zgomotos ,se puse într-o canapea veche ce se găsea în camera din fundul locuinţei.
Amanda respiră uşurată când văzu că a plecat ,în sfârşit nu îi mai auzea glasul şi putea fi singură.Din camera femei ragetele ei parcă mai că urmau să dărâme încăperea.
Fata se întoarse la treaba ei când parcă un sunet uşor se auzi dinspre uşa de la intrare,cineva încerca să forteze închuietoare.
Amanda se repezi să se uite pe vizor nu îi venea să îi creadă ochilor …era Rose ,aşa cum promisese dar ce nevoie nu avea cum să plece uşa era încuiată.Glasul lui Rose se auzi din spatele uşi.
-Nu îţi face griji te voi scoate eu de aici şi îmi pare rău de întârziere am fost prinsă în acea călătorie şi nu am avut cum să plec.
-Dar nu am cum să ies ,spuse fata încet.Uşa e închuiată iar cheia nu ştiu unde se află.
-Ştiu eu unde e!
-Şti ? fata păru mult prea uimită şi se întreba ce legătură are Rose cu acea străină.Însă vroia neapărat să scape de acolo aşa că o lasă pe mai târziu.
-Da e o poveste lungă îţi voi povesti eu când o să plecăm de aici. Acum du-te în camera de zi cea din mijloc unde sunt sertarele scoate al doi-lea sertar şi vezi că este dublat scoatei prima scândură şi vei găsi cheia.
Zis şi făcut fata se întreptă spre încăpere şi găsi cheia exact unde îi spuse Rose,puse scândura la loc şi sertarul şi se îndreptă cu paşi înceţi către uşă.Îi era teamă că nu cumva femeia să se trezească însă când a luat cheia sforăiturile i se auzeau tot mai intens.
Descuie uşa şi o îmbrăţişă iute pe Rose.
-Biata de tine ,uite cum arăţi nu îmi vine să cred dar de acum eu am să am grijiă de tine şi nu vei mai păţi nimic.
-Mai bine să plecăm până nu se trezeşte spuse Amanda cu ochii înlăcrimaţi.
-Aşa e!
Rose o îndrumă către maşina ei aflată în faţa blocului unde locuia femeia şi îi deschise uşa să urce.
Acum se afla în locul din faţă alături de Rose era liniştită dupa acele zile groaznice pe care le trăise în sfârşit simţea că soarta îi zâmbea şi ei.Vedea cum se îndepărtează tot mai mult de închisoarea în care fusese ţinută se uită la Rose cum conduce ,putea distinge cerul ,putea vedea orice vroia şi îşi zise în sinea ei că viaţa sa abea acum începe cu adevărat!

Îmi cer scuze că postez abea acum un nou capitol dar am fost cu examnenul de matematică ( nu mă întrebaţi cum a fost),sper să fie bine în cele din urmă.Aşa că tot a venit mai tarziu este unul mai lung,lectură placută! >:D<

21 de comentarii:

  1. Ah,de cand asteptam un nou capitol!:X

    RăspundețiȘtergere
  2. :* superb .
    P.S : Ador foarte mult cum iti faci imaginile de sus cu titlul blogului>:D<

    RăspundețiȘtergere
  3. E frumos :) Ai talent, oare ți-am mai zis?
    Nu contează:D pentru că meriți!
    Felicitări!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc din suflet ,inseamna enorm...
      Fiecare apreciere ,ma ridica mai sus,multumesc din nou. >:D<

      Ștergere
  4. Răspunsuri
    1. :"> Curg atunci cand ma astept mai putin ;))
      Multumesc enorm de mult! >:D<

      Ștergere
  5. ce ma bucur ca a scapat :D
    astept continuarea!

    RăspundețiȘtergere
  6. Imi place atat de mult :x dabea astept continuarea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc foarte,foarte mult :o3 ...va veni si continuarea. >:D<

      Ștergere
  7. P.S:Am inceput si eu o povestioara,daca esti curioasa,o gasesti aici: http://emotionless-13.blogspot.ro/

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Super! <3 am sa ma uit si sigur o sa imi placa..>:D<

      Ștergere
  8. vaii cât am aşteptat capitolul ăsta!Genial,n-am cuvinte!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc din suflet Raisa! :x ma bucur mult. >:D<

      Ștergere
  9. Cat am asteptat acest capitol :x ! Si mi-a placut la nebunie !

    RăspundețiȘtergere
  10. Chiar a meritat asteptarea pentru ca acest capitol a fost minunat! Abia astept continuarea. :X

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. >:D< Sper ca va veni curand si continuare ,ma bucur tare mult ca ti-a placut. :x

      Ștergere
  11. a dat sfântu' să citesc şi eu- s-au adunat atât de multe şi am tot amânat.. sorry :)
    mi-a plăcut mult ♥ abia aştept continuarea :*:*

    RăspundețiȘtergere

Primesc ce sufletul îţi cântă ...