Scrisu-i parfumul de mosc, scrisu-i legănul plin de emoţii, scrisu-i un roi de fluturi ce îşi zbat trăirile în adâncul existenţei mele.

vineri, 12 octombrie 2012

Miracolul. - 5 -


                                                       Capitolul 5.
Amy se uita cu lacrimi in ochi la mine imi simtea tristetea ,desi ea nu o cunoscuse de foarte mult timp pe bunica ,ii era draga …la fel si mamei ei.S-a asezat langa mine si mi-a luat capul in mainile ei spunandu-mi :
- Jon trebuie sa te linistesti ,acum trebuie sa fi puternic … bunica ta era o fiinta extrem de speciala ,era minunata cu toata lumea ,nici nu stiu cum sa iti spun sau ce sa fac ca sa te simti mai bine, ca stiu ca nu am sa reusesc ,tot ce iti pot spune este ca nu ai sa fi singur niciodata in acest moment sau in alte momente de acum in colo ,am sa fiu tot timpul langa tine…te voi face sa induri orice suferinta ,vom gasi impreuna remediul de a trece peste ele.Spunandu-mi aceste cuvinte si-a pus mana peste a mea prinzand-o intr-o strangere placuta ,insa lacrimile mele tot nu se opreau ,curgeau siroaie intregi ,inima imi era complet inundata de durere…iar sufletul imi era pur si simplu facut bucatele.
- Iti multumesc atat de mult pentru tot si ca esti langa mine ,chiar inseamna enorm… chiar nu pot sa cred ca nu am sa o mai vad ca nu o sa mai vorbesc vreodata cu ea.
- As fi vrut sa spun ca stiu cum este,dar nu e asa…durere care o simti tu acum nu si-o poate imagina nimeni ,dar va trebui sa o depasim ,incet dar vom putea …Trebuie sa ii anuntam pe parintii tai,am sa o fac eu daca vrei?
- Chiar ti-as fi foarte recunoscator daca ai face asta ,eu nu prea mai am cuvinte acum…
- Sigur vin ,imediat.
Amy i-a anuntat pe mama si tata … ei la randul lor anuntand celelalte rude pentru inmormantare.Imi e atat de greu sa spun ,dupa ce a iesit Amy din camera am stat si am privit-o cum statea ,cum dormea pur si simplu…un somn adanc si vesnic.Imi va fi asa dor de sfaturile ,de vorbele ,de tot … imi va fi asa dor de ea.
Dupa slujba ,trupul i-a fost dus ,chiar nu pot spune acel cuvant … in locul unde erau adormiti si parintii si fratii bunici era un loc si pentru ea acolo.Nu puteam sa imi iau ramas bun de la aceasta fiinta care m-a protejat in tot acest ,timp caruia ii voi fi intotdeauna recunoscator…nu aveam aceasta putere…dar era timpul.M-am apropiat de marginea gropi tinand in mana un pumn de tarana spunand:
- Nu te voi uite niciodata ,mereu vei fi in inima si sufletul meu ,te iubesc bunica! Dupa aceste cuvinte ,mama s-a apropiat de mine si m-a tras inapoi.
-Si eu sunt exact la fel ca tine si stim cat de iubitoare era cu noi toti ,dar din pacate trebuie sa o lasam sa plece…
- Eu nu o voi lasa niciodata sa plece ,nu din sufletul meu.
In spatele meu l-am observat si pe tata , care era si de data asta imbracat la costum ,de parca era gata sa plece intr-o alta afacere,defapt chiar asta cred ca avea de gand sa faca.
- Fiule trebuie sa vorbim…
- Spune …i-am raspuns pe un ton mohorat si lipsit de viata.
- Sti ca trebuie sa te intorci acasa nu e asa ? Nu mai ai mult si ai sa incepi iarasi studiile ,plus ca m-am gandit ca poate vrei sa ma ajuti cu afacerile mele.Mi-a zambit atat de fals si chiar nu intelegeam cum putea omul asta sa zambeasca intr-un asemenea moment si de cand se gandeste el in locul meu?
- Stiam ca trebuie sa incep Colegiul peste o saptamana ,si mai stiam ca mie nu imi plac deloc afacerile asa ca ,nu e nici momentul nici timpul sa vorbim despre asta.Dupa ce i-am raspus am plecat si am simtit privirea lui furioasa in spatele meu,dar trebuia sa imi adun gandurile ,trebuie sa vad cum am sa-i spun asta lui Amy,m-ai ales ca numai discutasem nimic,dupa cele intamplate…a fost totul atat de repede.Dar tot va trebui sa-i spun ,desi nu vreau sa plec de langa ea ,nu acum ,acum cand am cea mai mare nevoie de ea. 
Am fost sa o caut ,am vazut ca disparuse brusc dupa terminarea ceremoniei religioase iar la cimitir nu prea am observat-o.Statea pe marginea lacului cu picioarele in apa si privea adanc in zare,m-am indreptat usor catre ea si am prins-o de spate,ea s-a intors catre mine … avea fata seaca nu la fel de zambitoare cum o stiam eu.I-am prins mainile in ale mele si i-am spus:
- Amy trebuie sa-ti spun ceva ,chiar nu vreau deloc dar … o sa vedem noi cum vom face.
- Stiu ,Jon te-am auzit fara sa vreau ,vorbind cu tatal tau...trebuie sa pleci.

12 comentarii:

  1. Buna Roxana, Alex sunt si iti propun un linkexchange cu www.ideisiidei.ro
    Ti-as fi trimis un mail cu propunerea mea dar nu am gasit niciunde adresa ta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc :). Te-am adaugat acum in blogroll. O seara linistita iti doresc.

      Ștergere
    2. Multumesc si eu,o seara cat mai placuta si tie! :)

      Ștergere
  2. de ce e asa trist?:( ce intrebare idioata pun si eu. e vorba de o inmormantare evident ca e trist :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da din cauza aia :D oricum povestea are o tema mai dramatica,asta a fost doar o parte ,insa finalul e fericit. ;))

      Ștergere
  3. offf....chiar pleaca?ar fi asa trist sa plece...mai ales acum...
    imi place povestea ta...mult, mult!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O sa vedeti in capitolul urmator. :-"
      Ma bucur foarte mult ca iti place! >:D<

      Ștergere
  4. Imi pare rau ca trebuie sa plece si ca ea o sa ramana singura:(
    Imi pare rau si ca bunica a murit insa asa e in viata...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dar nu o sa ramana singura mereu...:D da cam asa e viata din pacate.

      Ștergere
  5. Ce capitol trist. :( Nu`mi vine sa cred ca trebuie sa plece, insa sper ca nu o va face.
    Un capitol excelent, la fel ca intotdeauna. >:d< :x

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc din suflet! >:D< or sa fie si altele mai fericite dar are o tema mai dramatica povestea. :D

      Ștergere

Primesc ce sufletul îţi cântă ...