Scrisu-i parfumul de mosc, scrisu-i legănul plin de emoţii, scrisu-i un roi de fluturi ce îşi zbat trăirile în adâncul existenţei mele.

luni, 5 noiembrie 2012

Miracolul. - 8 -


Cine nu a citit pana acum povestea uitati aici primele capitole! ENJOY. :)
Prolog.       
Capitolul 7.                   
                                
                                                               Capitolul 8.
- Sam!Hey am raspuns eu putin uimit trimitandu-i un zambet stins.
- Nu credeam ca vei avea de gand sa-l asculti pe tatal tau,chiar nu speram ca o sa te intalnesc aici.
- Nu se stie niciodata ,plus ca am vrut sa-l fac sa taca momentan.
- E bine totusi ca suntem si aici impreuna.
- Da ,cu singuranta…!
Sam era prietenul meu cel mai bun ,cel care ma intelegea intotdeauna iar cand ma vedea asa abatut ma lasa in lumea mea stia ca nu prea imi placea sa fiu intrebat in acel moment.Am pornit amandoi catre intrarea in cladire,mii de elevi misunau pe holuri era totul atat de plin ,eu fiind atat de gol pe dinautru o parte din mine lipsea si mai ales ca locul meu nu era acolo,locul meu  si inima mea era langa ea.
Ne-am apropiat de dulapuri pentru a ne lasa lucrurile si pentru a ne indrepta catre primul curs,o fata cu parul blond si drept statea rezemata de dulapuri cu fata catre noi si avea un zambet foarte bogat de parca vroia sa te prinda in capcana ,ochii sai erau patrunzatori si adanci de un verde aprins.Pana sa ne apropiem Sam a vazut ca se uita insistent la mine.
- Trebuie sa fi atent ,se zvoneste ca fata asta poate avea orice baiat vrea ,pe toti ii are la degetul mic si se pare ca acum a pus ochi pe tine.
- Nu  si in cazul meu ,inima mea apartine altcuiva.I-am raspuns eu sec si hotarat ,pentru ca in viziunea mea acum chiar numai exista nici-o alta fata.
- Sa speram ,ca vei fi tare …daca asa e.
Am ajuns in dreptul ei foarte nepasator si mi-am lasat lucrurile numai ca am fost luat prin surprindere de o bubuitura a usi dulapului.Iar in spatele ei se ascundea acel chip care incepuse sa-mi dea tarcoale.
-Hey eu sunt Rebekah!Zambetul sau era si mai insistent de aceasta data si parca imi trimetea priviri arzatoare ,precum un foc ce te mistuie.Dar in privinta mea nu avea nici un efect,pentru ca eu deja luasem un antidot impotriva ei ,se numea Amy.
-Eu sunt Jon si acum trebuie sa plec la cursuri.Nici n-am privit-o si am incercat sa ma indrept catre sala ,numai ca am simtit o mana pe umarul meu.
-Vad ca esti foarte grabit ,speram ca mai putem vorbi si dupa cursuri…ea isi plimba degetele in sus si in jos pe spatele meu ,credea ca va avea vre-un efect si ma fixa cu privirea de parca as fi fost prins intr-o cusca unde vroia sa imi inchida mintea.Dar a fost in zadar…i-am prins pana si i-am zis raspicat.
-Nu sunt interesat si acum chiar trebuie sa plec.Aveam o privire foarte dispretuitoare pentru ca ,nu imi placea deloc fata asta si nu o vroiam deloc in preajma mea,Amy era singura care o vroiam aici si peste tot in jurul meu.
Acea dupa-amiaza trecuse foarte incet parca timpul impietrise si numai vroia sa se scurga ,deloc parca eram prins intr-o lumea paralela ,intr-o singuratate adanca ce ma domina.Dupa ultimul curs mi-am luat picioarele in spate si  am alergat catre casa si m-am oprit fix catre cutia de scrisori ,o asteptam pe ea …o veste de la fata ce imi dadea un rost in lumea asta.Mi-am apropiat privirea si am vazut ca decat o scrisoarea zacea intinsa ,asta trebuia sa fie.Am luat-o fara nici-o ezitare si am pasit grabit in casa,mi-am trantit geanta pe fotoliu si am despachetat intr-o secunda plicul.
Mirosul sau specific de iasomie imi imbata narile ,asa ca am cuprins hartia in mana pentru a o simti aici langa mine ,chiar era aici pentru cateva secunde i-am simtit prezenta si ochi sa-i parca intalnidu-i pe ai mei.Mi-am intreptat privirea catre randurile micute ce se odihneau pe hartia veche…
Randurile ei imi spuneau ca e bine dar,desi la atatia kilometri distanta eu stiam ca nu e asa ,stiam ca ceva se petrece cu ea …si aveam sa o intreb chiar acum.Asa ca am pornit sa i-au o hartie pentru ai trimite o alta scrisoare ,trebuie sa stiu adevarul.Cum sa ma gandesc la invatat cand ea e departe ? Prea tarziu pentru ce ? In mintea mea erau tot soiul de intrebari fara raspuns si in curand am sa le aflu,trebuie.

6 comentarii:

  1. Sper sa nu fie ceva de rau:-s
    Desi ceva din mine imi spune ca va fi ceva de rau pentru ca asa este in orice poveste. :(

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu are cum sa fie totul numai bine,din pacate :\ dar vei afla in curand ce se va intampla. >:D<

      Ștergere
  2. Ah,sunt asa de curioasaaaa!Next,please!!!
    Hugs!:*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur hehe! ;)) o sa vin si el.
      Hugs you to. :*

      Ștergere
  3. WooW! Ce captivant! <3 Abia astept urmatoarea parte. Oare ce voia sa spune prin acel bilet? :-s Sunt foarte curioasa. :)) :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur ca reusesc sa pastrez suspansul! :)) la urmatorul va fi si mai si. :D
      Ma bucur ca ti-a placut! >:D<

      Ștergere

Primesc ce sufletul îţi cântă ...