Scrisu-i parfumul de mosc, scrisu-i legănul plin de emoţii, scrisu-i un roi de fluturi ce îşi zbat trăirile în adâncul existenţei mele.

marți, 28 august 2012

O barcă.

Mereu m-am trezit îmbarcată cu neputinţă ,ce stătea nerăbdătoare să-mi aprofundeze fiinţa ,iar cu cât timpul trecea ea tot mai nemiloasă era ,însă nu era faptul că nu puteam, era faptul că nu credeam în îndeplinirea lor ,eram plină de neîncredere şi de un nu notoriu ce  se tot plimba prin mintea şi sufletul meu.
Şansele scădeau şi încrederea mea se ducea în neant tot mai departe de mine ,ea se mai întoarcea câteodată şi îmi dădea un gram mic şi lent de iluzii apoi le transforma pe toate în cenuşa ce era dusă de vânt tot mai departe de mine spre negăsire.
Dar a venit un timp când am început să sper ,chiar de iluziile creşteau nu le-am lăsat să mă frământe şi m-ai mult de atât le-am transformat în vise şi am crezut ,am simţi cum zâmbea şi ea ,a mea încredere şi parcă era mândră de mine să o am înapoi ,defapt se pare că nu o pierdusem niciodată doar am uitat-o într-o barcă prăfuită si plină de negaţii ,ce zăcea scufundată în josul oceanului ,doar ,doar aştepta să mă trezesc şi să văd adevărata realitate ,să văd adevarata EU.
Însă în tot acest timp nu am fost singură acea rază de lumină ,a credinţei a fost cu mine tot timpul şi m-a călăuzit m-a făcut să mă redescopăr ,să cred în puterile mele aşa mici sau nedescoperite cum sunt ele mi-au dat tăria să pot merge mai departe.Şi am ridicat barca mea scufundată la suprafaţă am readus-o la viaţă , la viaţa în care încrederea nu mă va mai părăsi deşi ea se va mai rătăci uneori ,va găsi mereu drumul si niciodată nu va mai lăsa barca să se scufunde.

duminică, 19 august 2012

E locul.

E locul ce se face aşteptat ,ce umblă prin timp cu tine de mână ,
îţi soarbe amintiri şi îţi târăşte speraţe prin hainele tale largi
E locul ce îţi aşterne închipuiri vagi privite prin ochi străini ...
sperând că vei înghiţi zile ,ani şi vei merge mai departe ,
să torni ale tale gânduri într-o găleată de dorinţe 

Iluzi îţi scoate în cale precum un vid infinit
să tragi de ele să le transformi în vise 
să spargi zidul ce te duce către locul cel nemărginit
Precum un cer senin ce doarme sub razele rugini ,
să îl întâlneşi în locul din fiecare zi ,aşteptat din prima zi

E locul în care ai tresărit prima oară
şi emoţia grai inimii a făcut 
Adunai seară de seară pe sub genele adormite 
frânduri de imagini ,ce acum umblă prin a ta viaţă surâzâd
şi chipul său fragil îţi stă strâns pe piept liniştit

Un loc aşteptat ,un loc nevisat nici în vis
un loc în care , iubire tu , fiinţa mi-ai prins 
locul ce noua mea viaţa rădăcini a atins 
E locul în care a noastră suflare s-a prelins noi fiind ,
doar doi naufragiaţi ce cu ajutorul iubirii trăim 

joi, 16 august 2012

Îmbrăţisare cu ramuri şi scântei.

Îmbratişare cu ramuri şi scântei găsesc necontenit,
Din fiinţa ta sublimă ...
Mă presari cu dulce armonie ,
Tu suflete, mă faci plină

Nemuritori suntem precum savurăm iubirea
Şi ascultăm de glasul cel dintâi ce doarme ca un prunc 
Nu ascultăm de ei ,
Noi trăim încă o zi ,doar ca să ne putem privi

Păşind încet dar drept ,
Drumul scris în suflet nu în minte
El dictează ,el aduce o paletă întreagă de cuvinte
Ce ne duce viitorul tot mai întainte

Îmbrăţisare cu ramuri şi scântei...
Produci de când ,privirea tu mi-ai trimis-o în zobr, pe ascuns
Şi praf de stele ai coborât lin peste buzele mele
Ele fiind doar nişte sclave sub săruturile tale 

Ai trimis printr-o pură nevinovată îmbrăţişare 
Un mănunchi întreg de culori tranversând a mea cale
Pe ea ai scris cu litere din tine
Pe veci , două suflete unite!

duminică, 12 august 2012

Sete...adevăr,iubire,credinţă.


 Din venele ce-mi curge nerăbdarea curge o sete de necontrolat ,o sete de adevăr ce este ticsit în ale noastre suflete, o sete ce este ascunsă şi poate că se adânceşte cu timpul , o sete de a ne elibera sufletul şi de a spera.Dorinţa de a umple o cameră plină de adevăr este mare, el este cea mai ascunsă armă ,el este prăfuit pe alocuri şi se arată doar dacă vrei tu ,dacă îl laşi deşi interiorul te strigă să îl eliberezi.
Setea e profundă şi nu numai cea din pricina adevărului pentru că el deşi se ascunde ,ne face bine să ne eliberăm sufletul şi să lăsăm adevărul să se scurgă ... însă e de neexplicat când acel adevar ,nu e adevăr practic ,pentru că noi ştim ce simţim ,noi ştim ce va urma să facem nu trebuie să învăţăm o anumtă lecţie pentru asta pentru că lecţia cu numele de iubire nu ai cum să o înveţi trebuie doar să o simţi.
Setea de iubire este dulcele miracol în mijlocul fiinţei tale aprofundate de umbre ,de uitare ,de viaţă ,de tot ce înseamnă : lumină , culoare ,magie ,speranţă.Şi ai trupul acoperit de frânturi de amintiri împrăştiate   ,unele plâng ,altele râd ,unele sunt prinse de mariginea inimii şi abea se ţin să nu cadă ,altele călătoresc prin ea vrând să o îndemne către marea sa chemare ,ce o va găsi într-un final ...trebuie doar să aibă credinţă pentru că şi miracolul lor va fi îndeplinit.
Această sete este dornică şi zboră precum un porumbel pe înaltul cerului ,vrea împlinire iar ascultând ce simţi ,crezând în puterile tale nedescoperite vei ajunge să prinz acel porumbel de picior ,vei avea lângă sufletul şi fiinţa ta un miracol ,dat fiind faptul că iubirea însăşi este un miracol ... şi vei respira rânduri de fericire ,vei asculta susurul bătai sale ,vei zambi fără să te întrebi de ce.Pentru că adăvărul ,iubirea şi credinţa unesc această sete de a-ţi umple viaţa cu o viaţă.

Sete amăruie de adevăr ce strigă de zor
Sete de iubire ,pe o inimă aleasă 
Sete de credinţă ... ce merge pe patru picioare ,într-o viaţă!

joi, 9 august 2012

Curg cuvinte...

Curg cuvinte ce-mi străbat fiinţa
Înintează ,dorm şi mă ţin trează
Raze pustiite ce miros a mosc şi a lalea
Sunt doar doruri ,mici doruri ce se ţin de inima mea

Curg cuvinte ,ce-mi redau draperi de sentimente
Ce-mi arată o nouă dimineaţă ,
Mă spală pe faţă , mă luminează ,
Mă parfumează cu speranţă

Curg cuvinte ,în neştire
Cuvinte ,cu drag ,dor ... iubire
Senine şi neînţelese
Din două petale de vise

Curg cuvinte ,aievea ...
Şi ajung să le cresc ,
Un copil ce plânge atunci când se naşte
Aşa sunt ele ,aşa mă definesc

Curg cuvinte ,iubite ...
Curg cuvinte ,din suflet către tine!

marți, 7 august 2012

Să oprim zilele...!

 Tânjesc după mireasma din glasul tau,după minutele ,secundele şi tot amalgamul de emoţii ce ne străbat ,tănjesc după libertatea din stransoarea ta.Însă zilele mă închid şi sunt tare necruţătoare vor să te ţină departe de mine ,vor să te aibă pentru ele.Mi-aş dori să te pot cuprinde cu privirea ,iar atunci când mă trezesc tu să fi răsăritul ce mă îmbată cu venirea unei noi zile.Zi în care pot să fiu cu adevărt în lumea mea ,zi în care pot respira fericire. 
Aroma ce ne îmbină sufletele dansează cu măreţie ,însă aceste zile aspre şi dure ne duc departe ... în închisoarea lor.Dar noi scăpăm ,scăpăm şi ne lăsăm purtaţi departe ,departe de zile ,departe de lume ...acolo unde zilele se opresc ...putem evada din timp ,putem traversa râurile de dor ,râuri în care tanjim după acea atingere,ce ne învăluie în magie.
Şi le-aş opri ,le-aş strange şi le-aş băga pe toate în sac numai pe cele în care ne aflam noi le-aş risipi si le-aş încuia cu lacătul dorinţei.
Zilele parcă ne fură atunci când tânjim ... şi  ne strecurăm în timp ,ele vin şi ne duc departe ... să mai putem zbura pentru o clipă ... departe să aşteptăm.
Degeaba sunt ele multe şi degeaba trec le putem înfrunta ,le putem opri ... înainte ca ele să ne închidă pe noi.Sunt căzută pe o targă de vise şi ele se tot înfiripă ,iubirea creşte sub ochii tăi ce sclipesc şi mă fac să renasc ... ea mă cuprinde ,ea m-a cuprins pe veci ... ea mă alimentează să pot trece de ziua de maine , să pot trece şi de aceste zile haine ce mi te ţin departe.Departe să îţi pot simţi suflarea ,departe să pot dormi la pieptul tău ,departe deşi tu eşti aproape.
Atât sunt de haine ce trec când eşti aici ,când te simt ... atunci se evaporă în tăcere şi ne despart iar o sumedenie de zile.

Deşi treceţi ,deşi vă evaporaţi ...
Cu sufletul vă vom opri ,noi vom putea supravieţui 
Şi înzecit lente veţi fi ...!

miercuri, 1 august 2012

Jurământ!

Din atâncuri uitate, au răsărit două chipuri ... 
Fragede , de iubire coapte 
Parcă ardeau în a lor singurătate
Dar acum s-au găsit ...
Ei domnesc universul cu sufletele legate

Aşa cum păsările se înalţă , 
Farmecul din privirile lor dansează 
Şi inundă întreaga mişcare , 
Pentru că tot ce se simte 
Vibrează până în depărtare 

Au promis că aşa vor fi , 
Mereu se vor dori ...
Sentimentele astea cu amintiri încărcate 
În nici un veac ,chiar nici în ceruri nu se vor sparge
Cu a lor fiinţă se vor susţine ,fiind doar doi călători hămesiţi de iubire 

Jur să îmi inclin sufletul în inima ta
Jur că mereu razele fericirii le vei savura 
Jurămant pur ce a lor poveste mai mult a cuprins ,
Poveste ce niciodată nu va avea un sfarşit 
Din două drumuri ce s-au unit ! 

Ei,trăiesc pentru a iubi ... şi iubesc pentru a trăi 
Jurământ încheiat prin glasul inimii