Scrisu-i parfumul de mosc, scrisu-i legănul plin de emoţii, scrisu-i un roi de fluturi ce îşi zbat trăirile în adâncul existenţei mele.

duminică, 1 septembrie 2013

Rece ,apus de toamnă

sufletul ar vrea căldură ,
o mână ,
atingere în semilună
se zbate în lumina diurnă
de tăcere,
 și parcă ușor ,ușor piere
nu știe ,locul e umed
o prăpastie ce cântă în sonete...
a revedere, apăsare ,frig, durere
merge cu inima pe frunze ,
în umbră , pe alee
pribeag e gândul ce se tot cerne ...
un mormânt spre apus
inima tot geme.

10 comentarii:

  1. Randurile tale chiar mi-au transmis parfum de toamna. Parca mi s-a facut racoare. Si totusi sunt putine lucruri pe care le iubesc mai mult decat toamna...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur enorm! La fel este si la mine ,sufletul parca este plin de toamna acum.

      Ștergere
  2. Absolut superb..ești atât de talentată!! Superb,nu am cuvinte!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc din suflet! Dar sa nu exageram ,fiecare este talentat in felul sau. :)

      Ștergere
  3. Ma sperie toamna. Pentru mine mereu a fost asa aglomerata!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pentru mine inseamna liniste,melancolie si poate regasirea cu sine.

      Ștergere
  4. Foarte frumos, Rox >:d< imi place mult simplitatea cuvintelor tale!

    RăspundețiȘtergere

Primesc ce sufletul îţi cântă ...