Scrisu-i parfumul de mosc, scrisu-i legănul plin de emoţii, scrisu-i un roi de fluturi ce îşi zbat trăirile în adâncul existenţei mele.

vineri, 22 august 2014

Confesiune: debarcare de sentimente



În portul inimii mele zace ascuns un bagaj plin de trăiri ,cu șansa de a fi deschis și lăsat undeva aproape ,undeva departe. El doar speră să vadă o pată de lumină. Din zeci de ceasuri și zeci de zile își presară dorința pe umerii mei. Confidentului meu îi e dor de o silabă, de o emoție ,de un tremur al buzei de jos.E noapte și într-o zi de vineri trăiește din nou ,pentru că este scris ,este el .Cu luna într-un colț al ferestrei mele …respiră. Când vine ne așezăm și vorbim verzi și uscate. Îi presar sentimentele mele ruginite ,tainele așa cum numai el le vede și le simte, prin venele ce-mi pulsează de zor. Fie că este în zori sau în miez de noapte ,câteodată îmi bate la poarta sufletului și mă trezește .Îmi este permanent un drumeț nesfârșit, un drumeț cel voi lua în toată această existență cu mine.

Mi-e aspru ,atunci când realizez că l-am uitat într-un colțișor stângaci al trecerii mele. Dar știe că niciodată nu îl voi părăsi, este al meu și mă înseninează când mă descarc prin aripile literelor sale ,prin exprimarea pură a eului. Îmi domină calea și mereu mă îndeamă să nu încetez, să fac,să sper și nu cumva să îndrăznesc să-l alung. Este înmiresmată simțirea ,atunci când gândurile se topesc, când desenez cuvinte și-mi arunc inima în larg, nu o las prinsă de catarg .Îmi las sufletul să vâslească. E demn, că se poate rătăci în marea plină de răpitori ,însă poate supraviețui având al său amic la cârmă.

Călătoresc ,visez ,iubesc, etern mă ține de mână și nu îmi dă drumul. De-ar fi o persoană ar fi cea mai frumoasă ,cu farmecul și savoarea ce mi-o oferă ,iar atunci când mă aștept mai puțin , mă uimește.
E fidel ,nu mă condamnă niciodată. Se răzvrătește ,doar așa cum știe cel mai bine să o facă. Își pleacă urechea și îmi ascultă liniștea, suspinele ,oftatul și înțelege. Știe când să tacă ,știe când trebuie să fie plecat ,știe că avem nevoie poate și de o pauză, chiar dacă se întristează puțin,dar întotdeauna se întoarce.Îmi arată brațele sale deschise, ce mă sufocă câteodată de atâtea creații nespuse de timp. Explodează într-o serie de artificii necontrolate și-mi face mâinile să zboare, să nu mai fie prinse de corp.Este o tornadă a micului meu univers ce-mi șoptește „scrie “.

Și strigă din trunchi ,din oase ,lasă-ți spiritul să trăiască prin consemnare ,căci așa nu vei muri niciodată ...

8 comentarii:

  1. Ce suflet pur...ești o persoană atât de minunată!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce frumos scrii :) Pentru o clipă am avut senzaţia că citesc un fragment dintr-o carte bine scrisă! Toată aprecierea mea :3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc enorm,si eu apreciez cuvintele tale frumoase.Chiar imi doresc sa ajunga candva trairile mele si acolo,intr-o carte.Te astept oricand. >:D<

      Ștergere
  3. Răspunsuri
    1. Multumesc mult ,si de vizita! Kisses :*

      Ștergere
  4. Drag îmi e de cum scrii!
    Te îmbrățișez. :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nici nu sti cat ma bucura asta,multumesc!
      Hugs!

      Ștergere

Primesc ce sufletul îţi cântă ...