Scrisu-i parfumul de mosc, scrisu-i legănul plin de emoţii, scrisu-i un roi de fluturi ce îşi zbat trăirile în adâncul existenţei mele.

luni, 27 ianuarie 2014

O lume mai bună ...

muzică clasică.chipul rugător al mamei.copil

vrei să vezi o lume mai bună
unde sforile trase și atinse de cenușă ,
cheamă uitarea-n genunchi
vrei să vezi risipa de oameni reci ,
precum un clovn în agonie...
o vrei departe ,în oceanul de grămezi pietrificate
vrei o salvare, în chip de stea căzătoare
un cer mai albastru ?!
sau poate, măcar într-o zi câte un zâmbet
vrei să poți planta o strălucire ,
pe fiecare fereastră a sufletului închis


vrei o lume mai bună dintr-un ghem de ață
o lume ...
de unde nu poate să fie

luni, 20 ianuarie 2014

Mesagerul de inimi


Povață despre tine ...

Nu demult în lumea Fericirii Șterse și a Sufletelor Spulberate a existat o fată dornică de iubire.Hămesită practic,încât i se vedea fiecare oșcior al corpului atât îi lipsea iubirea...dar mai mult decât asta ,ei îi lipsea o inimă numai a ei.O inimă în care își putea vedea chipul ,în ochii săi arzători ,o inimă pe care o putea ține în brațe atunci când îi era frig,o inimă care îi va asculta fiecare respirație ,fără să o întrebe de ce tace,o inimă ce-i va spune atunci când totul se destramă în jurul său " O să fie bine ".Însă , mai presus de toate...o inimă ce-i va izbăvi moartea.Era atât de slăbită ,își avea zilele numărate în sac.Nu știa dacă va prinde sărbătoare " Vara Dragostei " sărbătoarea ei preferată de astfel...în acel nor negru așternut în lumea ei,doar atunci mai putea schița un zâmbet.Acum era timpul cel mai crud pentru ea,fiind "Anotimpul Iernii Mânioase" ...totul devenea din ce în ce mai greu și cum treceau zilele mai rău se simțea.Până într-o zi ,în care auzi de "Mesagerul de inimi ".
Era forfotă mare în jurul său și trebuia să ai o problemă justă ,pentru a putea sta în preajma sa.Fata nu a mai stat mult pe gânduri și a dat grai dorinței dar mai ales necesități sale de a stat de vorbă cu acest mesager.Și-a făcut loc prin mulțime :
- Am nevoie să mă ascultați ,vă rog ...
Mesagerul părea o ființă cinstită,era destul de înalt având o construcție foarte puternică și cu o barbă impunătoare.Se vedea foarte clar că nu era din acel ținut ,poate din niciunul știut de ei.Acolo unde inimile erau plantate cu grijă și udate în fiecare zi cu fericire.
- Apropie-te copilă. I-a spus mesagerul privind-o cu blândețe.Simt că timpul nu este tocmai în favoarea ta așa-i' ? 
- Așa-i'.Răspunse fata ,ținându-și capul în jos pentru a nu i se observa lacrimile ce nu întârziaseră să apară.
- Prevăd că ai nevoie imediat de o inimă.Căci astfel ,nu ne vei mai putea bucura de existența ta printre noi ...Mesagerul oftă,apoi adăugă.
- Ridică capul copilă,dacă ai să faci ce am să-ți spun...totul va fi bine.Du-te acasă și timp de șapte seri la rând dorește-ți cu ardoare acea inimă ,de care ai nevoie.Apoi te poți întoarce la mine și îți vei căpăta inima.
Zis și făcut.Timp de șapte seri de-a rândul ,fata și-a dorit atât de mult o inimă numai a sa ,încât parcă se simțea mai puternică doar la gândul ...că undeva în acea lume există o inimă ,care să o poată salva de la nenorocire.Au trecut și acele șapte seri , iar în ziua cu pricina s-a dus să-l caute pe mesager ...dar acesta dispăruse.Fata înaintă pe drum,când deodată zări un tânăr.O inimă numai a ei.Atunci  ea a știut,mesagerul avusese dreptate.Atunci cand îți dorești ceva cu sufletul ,se îndeplinește.
Tânărul stătea cu spatele și apoi s-a întors.
- Scuză-mă m-am cam pierdut ...ști cumva cum se numește acest tărâm? Și spunând asta a schițat un zâmbet firav în colțul gurii ,privind ușor rușinat cu ochii săi căprui în cei ai fetei.
Auzind asta ,fata a reînviat.Fiind adusă la viață ,precum o floare este adusă de ploaie.
- Ne aflăm pe tărâmul Fericirii Absolute și al Iubirii Veșnice și a zâmbit cu toată inima ce-i zbura în piept.Pentru ea din acea clipă numai exista lumea Fericirii Șterse și a Sufletelor Spulberate.O reinventase.
Acum avea o inimă doar a ei.

Nu contează cât timp trebuie să aștepți.Dacă îți dorești cu adevărat vei avea o inimă numai a ta.

NICICÂND NU VA EXISTA UN SFÂRȘIT ,IUBIREA VA DĂINUI VEȘNIC !

joi, 16 ianuarie 2014

Greșim ,dar mai mult iubim

Greșim când avem totul și despicăm orice lucru mărunt ,orice vorbă ,orice sunet încât am vrea să fie altul , nu cel adevărat.Greșim în neștire și ne rostogolim în noroiul urletelor ,târșâind după noi nevoia de cuvinte aruncate fără rost.Cuvinte ce deschid un iad efemer în care ne adâncim picioarele și mâinile dar mai presus de toate sufletul ...până ce însăși reflexia sa nu mai poate vedea lumina zilei.Cel mai des greșim din iubire.Puntea dintre gelozie și fercire fiind atât de mică și putredă; iar vântul sinistru al nopți are nevoie,doar de o singură suflare pentru a o putea dărâma.Iubirea este ca o oglindă a propriei ființe,îți ajunge doar un singur suflet pentru a te vedea întreg.Greșelile sunt deseori infantile și dacă stăm să ne gândim de cele mai puține ori sunt grave.Sunt cazuri și cazuri.Această multitudine traversează drumul prin neștirea noastră,pierderea autocontrolului cuvenit.Cel mai mult greșim prim cuvinte ,dorindu-ne în acel moment un scoci fixat pe gura cu pricina.Ce ne-am face fără ea nu ? Greșelile sunt în construcția noastră de-a ne face umani ,diferiți și imperfecți.

Trăim ca să iubim și atunci când greșim.

sâmbătă, 4 ianuarie 2014

Speranță-n stele

licurici.miazăzi.eu.tu.și-o iubire

mi-era dor să-ți scriu sufletu-n emisfere,înalte de-o mie de respirații
mi-era dor să-ți mângâi pleoapa, cu buza ușor crăpată
să-ți țin întreaga mângâiere ,un infinit nu doar o secundă
mi-era soare încât aș fi vrut să explodez 
mi-era lună și ușor aș fi făgăduit să te luminez
mi-era scânteia ,de-ați strecura calea lactee într-un surâs
mi-era senin ,să pot opri clepsidra ,măcar pentru o zi și-o noapte
mi-era târziu ... și-n șoapte să te pot culege... aș vrea
mi-era crepuscul ,să te pot vedea
mi-era dorința ...
mi-erai tu ,luceafărul ce mă veghea