Scrisu-i parfumul de mosc, scrisu-i legănul plin de emoţii, scrisu-i un roi de fluturi ce îşi zbat trăirile în adâncul existenţei mele.

sâmbătă, 29 octombrie 2016

Vers, creat din univers


Versul ce-mi umple fiinţa de speranţă,
Versul ce mi-a zidit amintiri cu fiecare dimineaţă,
Versul ce mă ţine de mână şi-mi spune noapte bună,
Versul ce-mi cuprinde temerile şi le aruncă departe, spre culmi uitate
Versul ce-mi ascultă tainele cu ardoare
Versul ce-mi ridică ancora sufletului atunci când vrea să o lase în apele înverşunate
Vers,
Creat din univers
Eşti al meu
Şi-ţi mulţumesc!

joi, 2 iunie 2016

Oameni


Sunt oameni care îţi iau respiraţia la semafor. Oameni ce se zbat în mulțimea de feţe pentru o gură de ceva, pentru o gură din acea zi. Oameni care se împing şi se bat cu pumnii în piept pentru o recunoștință. Sunt oameni care au grijă de oameni mai mici, oameni care au truda zilei scrisă pe faţă, dar încă se târăsc pentru a ieşi din mașina îmbulzită ce îi duce către casă.
Sunt oameni care te ceartă fără să îţi citească sufletul, fără să ştie ce se ascunde  sub ambalajul acela de trup şi haine. Sunt oameni care etichetează fără să întrebe „DE CE”?
Sunt oameni care uită să mai fie oameni şi lasă doar un aspect efemer să se vadă. Sunt oameni care trăiesc în propria lor închisoare, fără să-şi lase adevărata valoare să prindă aripi.
Sunt oameni care tac, deşi ființa le e plină de cunoştinţă, oameni care vor înţelegere. Sunt oameni care au aspiraţii, vise şi dorinţe ce le sunt spulberate sub glasul unui râs aspru. Sunt oameni ce se trezesc în miez de noapte, deoarece valul rece de voci le topește existenţa. Sunt oameni pe care îi vezi doar pentru o secundă, dar au făcut parte din infinitul ce-ţi este în creştere.
Sunt oameni  ce se uită cu ochii mari ai voci interioare, care admiră, care invidiază, care îţi iau energia şi o aruncă la coşul de gunoi. Sunt oameni  care îţi împărtășesc emoţii, credințe, pasiuni, acei oameni să-i legi de sufletul tău.
Sunt oameni care îți zâmbesc fără motiv şi îţi plantează şi ţie un mic surâs pentru al lua mai departe. Sunt oameni pe care îi preţuieşti, oameni care au pierdut multe bătălii, dar au voinţa pentru a vedea soarele.
Sunt oameni care au emoția în sânge şi vor să te cunoască. Sunt oameni frumoși, oameni pe care încă nu i-ai descoperit.
Sunt oameni care aleargă, cântă, dansează, scriu, compun, citesc, cercetează, cunosc, fac acrobaţi, fac glume, joacă un rol, luptă, îţi dau sfaturi, te îmbrățișează, te sărută, le este dor de tine, te ascultă, îţi oferă o prietenie, aceşti oameni îţi înfloresc buchetul şi se lipsesc de frunzele veştejite, te fac să trăieşti.
Sunt mii si mii de oameni şi de la toţi îţi coşi cu aţă o învăţătură, ce-ţi va pune câte o cărămidă pe a ta potecă din viaţă.
Sunt oameni da!
Sunt om EU,
Eşti om TU
Însă, să nu uităm că suntem! 

duminică, 15 mai 2016

Mi-ai prins fluturii în palmă


Mi-ai prins fluturii în palmă şi mi i-ai legat de sufletul tău,
Cu sărutări ce au mireasmă de catifea şi dor
Mi i-ai prins mai întâi uşor, 
încât să ameţească de atâta amor
Mi i-ai sechestrat în umărul tău dezgolit,
ce-mi cerne vise şi emoţii cu luna la geam
Mi i-ai oprit cu împletitura palmelor tale peste ale mele 
Mi i-ai dorit
Le-ai vrut fiecare aripă, fiecare bătaie a lor,
I-ai contopit cu zâmbete și ochi senini
Ești un fugar ce-mi face dorințele să amuțească,
Ești eternul ce nu-mi va lăsa fluturii să cadă 

duminică, 17 aprilie 2016

Nestinsă-n mine

Ai văzut?
Ce?
Lumina s-a aprins din nou în eul tău nefiresc.

Fum, dor, speranţă şi-un chip ce zâmbeşte.

Emoţii albastre ce-au zăcut, pierdute-n talpa timpului,
Fiorul ce-mi îmbrăca zilele-n doliu,
Mereul era aruncat în închisoare şi mâncat de ulii,
Dorinţa atârna pe-un picior şi sprijinită-n bastonul de constelaţii sfărâmate
Valurile îmi inundau cunoaşterea şi-o ancorau departe,
Valurile voiau să apese întrerupătorul neştiinţei 
Şi fremătau zori a ploaie-n mine
Şi-au curs urgii nelimitate
Şi albastrul meu se transforma în gri,
Existenţa îmi era uitată, pe un fotoliu ros de molii,
Lumina m-a aşteptat răbdătoare la fiecare pas,
Becul interior a fost schimbat, iar mireasma-i plină de năzuinţă,
a luminat

Ea stă şi-acum nestinsă-n mine,
Două aripi de vise mi-a aşternut pe chip
Şi două mâini, ce mi-au ridicat fiinţa către un pot necunoscut