Scrisu-i parfumul de mosc, scrisu-i legănul plin de emoţii, scrisu-i un roi de fluturi ce îşi zbat trăirile în adâncul existenţei mele.

duminică, 17 aprilie 2016

Nestinsă-n mine

Ai văzut?
Ce?
Lumina s-a aprins din nou în eul tău nefiresc.

Fum, dor, speranţă şi-un chip ce zâmbeşte.

Emoţii albastre ce-au zăcut, pierdute-n talpa timpului,
Fiorul ce-mi îmbrăca zilele-n doliu,
Mereul era aruncat în închisoare şi mâncat de ulii,
Dorinţa atârna pe-un picior şi sprijinită-n bastonul de constelaţii sfărâmate
Valurile îmi inundau cunoaşterea şi-o ancorau departe,
Valurile voiau să apese întrerupătorul neştiinţei 
Şi fremătau zori a ploaie-n mine
Şi-au curs urgii nelimitate
Şi albastrul meu se transforma în gri,
Existenţa îmi era uitată, pe un fotoliu ros de molii,
Lumina m-a aşteptat răbdătoare la fiecare pas,
Becul interior a fost schimbat, iar mireasma-i plină de năzuinţă,
a luminat

Ea stă şi-acum nestinsă-n mine,
Două aripi de vise mi-a aşternut pe chip
Şi două mâini, ce mi-au ridicat fiinţa către un pot necunoscut

2 comentarii:

  1. Mi-a fost dor sa te citesc, frumos, foarte frumos!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc din suflet, mă bucur că încă o faci. Te aştept oricând!

      Ștergere

Primesc ce sufletul îţi cântă ...